Pedodontia este specialitatea stomatologica ce are in vedere profilaxia si tratamentul afectiunilor specifice dentitiei temporare si a dentitiei permanente la adolescent. Copiii prezinta necesitati si probleme dentare diferite fata de cele ale adultilor, fiind nevoie sa fie tratati de medici specializati in stomatologia pediatrica, de preferinta intr-o ambianta care ii vor face sa se simta in largul lor.
La o prima vedere, dintii de lapte pot parea lipsiti de importanta, avand in vedere ca oricum vor cadea si vor face loc dentitiei permanente. Insa tocmai din acest motiv trebuie sa fie sanatosi: integritatea si sanatatea unui dinte de lapte asigura sanatatea dintelui permanent care ii va lua locul. In plus, doar o dentitie corect aliniata va permite copilului sa mestece normal, sa beneficieze de o alimentatie sanatoasa si o buna functionalitate a aparatului dento-maxilar.
Sigilare santuri si fosete
Sigilarea este o procedura stomatologica simpla si nedureroasa, prin care se izoleaza suprafata dentara de mediul cavitatii bucale, cu scopul de a preveni formarea cariilor. Practic, se acopera santurile foarte adancite de pe suprafata ocluzala a molarilor si premolarilor, acestea avand potential de retinere a resturilor alimentare ce nu pot fi indepartate prin periaj simplu.
Fluorizarea
Fluorizarea reprezinta tratamentul stomatologic prin care se suplimenteaza cantitatea de fluor a dintilor, in scop profilactic si este indicat cu precadere copiilor. Fluorizarea are rolul de a preveni formarea leziunilor carioase si / sau de a reduce progresia cariilor deja existente. Procedura se poate realiza in cabinet sau la domiciliu.
Frenectomie
Frenectomia este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza sau se repozitioneaza frenul – acel tesut care are rolul de a restrictiona miscarea organelor mobile din corp. In cavitatea bucala exista trei frenuri: sub limba, intre gingie si buza inferioara si intre gingie si buza superioara. Frenectomia se poate realiza impreuna cu frenoplastia.
Amputatie vitala sau pulpotomie
Amputatia vitala sau pulpotomia este procedura endodontica chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara infectata de la nivelul coroanei. Aceasta procedura este indicata pentru dintii temporari sau pentru dintii permanenti tineri si poate avea doua tipuri de tehnica: pulpotomie partiala sau chiuretaj pulpar (amputatie partiala) si pulpotomie totala sau cervicala (amputatie totala)
Sigilare santuri si fosete
Sigilarea este o procedura stomatologica simpla si nedureroasa, prin care se izoleaza suprafata dentara de mediul cavitatii bucale, cu scopul de a preveni formarea cariilor. Practic, se acopera santurile foarte adancite de pe suprafata ocluzala a molarilor si premolarilor, acestea avand potential de retinere a resturilor alimentare ce nu pot fi indepartate prin periaj simplu.
Sigilarea santurilor si fosetelor ocluzale se realizeaza cu rasini compozite, compomeri sau cu ionomeri de sticla (glassionomeri). Aceste materiale trebuie sa protejeze tesutul dentar prin elberarea de fluor, sa aiba o rezistenta mare si sa fie usor de aplicat.
Materialele sigilante se aplica pe santurile si fosetele ocluzale ale molarilor si premolarilor, fosetele de pe suprafetele vestibulare sau orale ale molarilor si fosetele de pe suprafetele orale ale incisivilor superiori.
Alternativa sigilarii o reprezinta fluorizarea dentara, tot o metoda de profilaxie in tratamentul cariei dentare, care insa actioneaza in mod diferit. Sigilarea creaza o bariera intre dinte si factorii ce produc cariile, in vreme ce fluorizarea creste rezistenta dintelui la acesti factori.
Tehnica sigilarii dentare
• Procedura de sigilare incepe cu indepartarea placii bacteriene printr-un periaj profesional, cu pasta non-abraziva si care nu contine fluoruri sau constituenti uleiosi ce pot scadea eficitatea acidului.
• Apoi se izoleaza dintele cu diga de cauciuc sau aspiratorul salivar si se usuca cu ajutorul unor pansamente absorbante.
• Urmeaza gravajul acid, adica se aplica o solutie cu 30 – 50% acid fosforic timp de 1 minut pe dintii permanenti si 2 minute pe dintii de lapte. Dupa aceasta perioada se spala dintele timp de 15 secunde, cu jet de apa, apoi se usuca cu aer. Se foloseste aspiratorul de saliva, deoarece pacientul nu are voie sa clateasca gura.
Aceasta etapa are rolul de a asigura aderenta sigilantului de suprafata dentara. Exista si o procedura mai moderna, ce foloseste ionomeri de sticla in loc de rasini, acestia aderand la suprafata dintelui fara ajutorul substantei acide. In plus, ionomerii de sticla elibereaza treptat fluor in structura dintelui, pe o perioada indelungata de timp, intarind astfel smaltul.
• Se aplica sigilantul in forma lichida, apoi se polimerizeaza cu lampa cu ultraviolete, timp de 10 – 20 secunde, pana cand se intareste.
• La final se verifica inaltimea sigilarii, cu ajutorul hartiei de articulatie. Dupa ce procedura este finalizata, pacientul este liber sa consume alimente si lichide.
• In cazul in care smaltul de la nivelul santurilor si fosetelor este lezat, se recomanda sigilarea largita, adica intai se indeparteaza smaltul afectat, apoi se continua cu procedura normala de sigilare.
Indicatii pentru sigilarea dentara
Sigilarea este recomandata la 6 luni de la eruptia dintelui, pentru dintii cu reliefuri sau santuri profunde, in special premolari si molari. Acestia apar in jurul varstei de 5 – 7 ani, pana la 11 – 14 ani, dar perioada variaza de la un copil la altul. Se sigileaza fiecare dinte, pe masura ce erupe.
Sigilarea se practica atat la dintii temporari cat si la cei permanenti. In general se sigileaza dintii de lapte ce prezinta un risc foarte crescut de aparitie a cariilor.
Procedura de sigilare se poate realiza si la persoanele adulte, insa nu este recomandata. Un motiv este faptul ca sigilantul modifica senzatia muscaturii, iar copiii se adapteaza acestor schimbari foarte bine. De cele mai multe ori adultii nu reusesc sa se obisnuiasca cu noua senzatie si in timp poate aparea scrasnirea dintilor.
Cat timp dureaza efectul sigilarii santurilor si fosetelor ocluzale?
Sigilarile au o durata medie de 2 – 3, pana la 5 ani, insa sunt necesare consultatii periodice la medicul stomatolog, pentru ca acesta sa verifice integritatea sigilantului. Odata ce materialul sigilant a disparut, dintele este din nou vulnerabil in fata cariilor.
Fluorizare
Fluorizarea reprezinta tratamentul stomatologic prin care se suplimenteaza cantitatea de fluor a dintilor, in scop profilactic si este indicat cu precadere copiilor. Fluorizarea are rolul de a preveni formarea leziunilor carioase si / sau de a reduce progresia cariilor deja existente. Procedura se poate realiza in cabinetul stomatologic sau la domiciliu.
Fluorul este o substanta minerala ce se se regaseste peste tot in natura, inclusiv in smaltul dintilor, aici avand rolul de a intari suprafata dintelui si a o face rezistenta in fata cariilor. Acesta este motivul pentru care multi medici si oameni de stiinta considera ca un aport suplimentar de fluor ar putea fi de ajutor in prevenirea cariilor. Exista chiar tari in care a fost introdus un program national de fluorizare – in SUA apa de la robinet contine supliment de fluor.
La fel ca orice actiune care afecteaza intreaga populatie a unei tari, fluorizarea sursei de apa este un subiect de discutii si controverse, parerile impartindu-se intre pro si contra actiunii benefice a acestui program. Insa mai multe organizatii stomatologice din America si Organizatia Mondiala a Sanatatii sustin teoria conform careia suplimentele de fluor sunt eficiente in profilaxia leziunilor carioase.
Fluorul se concentreaza in organismul uman in oasele si dintii aflati in crestere la copii, ajutand la intarirea smaltului dintilor de lapte, dar si al celor definitivi. Fluorul actioneaza in timpul proceselor de demineralizare si remineralizare ce au loc in mod natural in gura – dupa fiecare masa saliva contine acizi care produc dizolvarea calciului si fosforului de la nivelul dintilor, insa sunt momente cand saliva nu este acida si are un efect opus, de remineralizare: reface depozitul de calciu si fosfor de pe suprafata dintilor. Daca fluorul este prezent in timpul remineralizarii, mineralele depozitate sunt mai dure decat in mod normal si previn demineralizarea produsa de aciditatea salivei.
Indicatiile fluorizarii
• Tratamentul de fluorizare este indicat in priumul rand copiilor cu varsta intre 6 si 16 ani, aceasta fiind perioada de formare a dintilor permanenti. Cu toate acestea, si adultii pot beneficia de acest tratament profilactic.
• Exista si cateva afectiuni care prezinta risc crescut pentru aparitia cariilor, cum ar fi sindrimul gurii uscate sau bolile gingivale.
• Persoane cu predispozitie pentru dezvoltarea cariilor.
• Pacienti cu restauratii dentare sau aparate ortodontice.
Riscurile suplimentelor cu fluor
Atunci cand este administrat sub supraveghere de specialitate, fluorul este un supliment sigur pentru organism. Supradoza poate avea insa un efect toxic – acesta este si motivul pentru care parintii trebuie sa-si supravegheze atent copiii si sa tina departe de ei produsele cu fluor, in special pana la varsta de 6 ani. Copiii pana la aceasta varsta mai degraba ar inghiti pasta de dinti decat sa o scuipe.
Intoxicatia acuta cu fluor se manifesta prin greata, crampe abdominale, colaps circulator, respirator si este foarte rara (doar in zonele cu program national de fluorizare), iar intoxicatia cronica se manifesta prin aparitia fluorozei si este rezultatul nerespectarii indicatiilor medicului in privinta administrarii suplimentelor cu fluor.
Pe langa efectul toxic, fluorul in exces poate produce defecte in smaltul dentar, acestea putand varia de la pete albe abia vizibile pe smalt, pana la afectiuni severe. Aceste defecte apar in perioada de dezvoltare a dintilor – pana in 6 ani. Nu trebuie sa uitati ca sansele de a va intoxica cu produsele cu fluor disponibile in comert este aproape inexistenta.
Fluorizarea in cabinetul stomatologic
Tratamentul de fluorizare se poate realiza de 3 – 4 ori pe an, iar procedura este foarte simpla: dupa o igienizare profesionala, medicul aplica pe dinti solutii, geluri sau lacuri speciale, cu un continut ridicat de fluor, pentru un timp de 1 – 2 minute. Dupa tratament pacientul nu trebuie sa clateasca gura sau sa consume alimente si lichide timp de 30 de minute.
Fluorizarea in cabinetul stomatologic se poate realiza de 2 – 3 ori pe an. Eficienta tratamentului depinde de mentinerea unei igiene dentare stricte: periajul dintilor de doua ori pe zi, utilizarea atei dentare si a apei de gura, plus vizitele periodice la medicul stomatolog.
Fluorizarea la domiciliu
Medicul poate prescrie pacientilor produse – paste de dinti si ape de gura – cu o concentratie mai scazuta de fluor, pentru utilizare saptamanala sau zilnica, insa aceste tratamente acasa sunt contraindicate copiilor sub 6 ani.
Tratamentul cu fluor poate fi indicat si viitoarelor mamici, pentru a preveni formarea cariilor la dintii de lapte. Acest tratament sub forma unor tablete administrate pe cale interna poate continua zilnic, pana cand copilul ajunge la varsta de 14 – 15 ani. Acest tip de fluorizare este considerat a fi cel mai eficient.
Frenectomie
Frenectomia este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza sau se repozitioneaza frenul – acel tesut care are rolul de a restrictiona miscarea organelor mobile din corp. Procedura se poate realiza cu anestezie locala. In cavitatea bucala exista trei frenuri: sub limba, atasat de planseul cavitatii, intre gingie si buza inferioara si intre gingie si buza superioara. Frenectomia se poate realiza impreuna cu frenoplastia: metoda chirurgicala de corectare a frenurilor scurte si subtiri.
In momentul in care frenul lingual sau cel labial este prea scurt, se pot crea o serie de probleme: alaptarea incorecta a bebelusilor, poate impiedica o pronuntie corecta la copii, sau produce retractie gingivala la adulti, frenul sublingual poate patrunde in spatiul dintre dintii mandibulari anteriori, pozitionarea unui aparat ortodontic poate deveni foarte dificila.
Inainte de a realiza o frenectomie, medicul stomatolog va evalua sansele afectiunii de a se rezolva de la sine. Un copil care pronunta incorect din cauza frenului lingual scurt ar trebui sa fie consultat intai de un logoped. De multe ori aceste exercitii rezolva problemele de pronuntie. Frenectomia se realizeaza doar in cazul in care constituie o problema.
Frenul sublingual
Limitarea miscarilor limbii produsa de frenul scurt se numeste anchiloglosia. Frenectomia linguala este indicata atunci cand frenul prea scurt impiedica pronuntia corecta la copii, sau cand produce afectiuni si retractie gingivala la adulti si copii. Procedura se poate realiza prin incizie si suturi, cu ajutorul laserului, sau prin electrocauterizare. Daca frenul este gros si vascularizat exista posibilitatea unei sangerari mai abundente postoperatorie, insa laserul si electrocauterizarea elimina riscul sangerarii.
Frenul labial
Atunci cand frenul ce uneste mijlocul buzei de gingia din zona dintilor anteriori se produce retractia gingiei de pe os si diastema (strungareata). De obicei aceasta problema se rezolva de la sine la copii, insa daca acest lucru nu se intampla pana la varsta de 8 – 9 ani si diastema pare a fi o problema ereditara, se recomanda frenectomia. Alte indicatii pentru aceasta procedura sunt cazurile in care frenul impiedica fixarea corecta a aparatului ortodontic sau a protezei. Frenectomia labiala se poate realiza prin incizie si suturi, cu ajutorul laserului, sau prin electrocauterizare.
Procedura de frenectomie dureaza aproximativ 10 – 15 minute si se vindeca complet in cateva saptamani. Disconfortul postoperator va dura 7 – 10 zile, timp in care pacientul trebuie sa urmeze regimul alimentar si medicatia indicate de catre medicul stomatolog.
Amputatie vitala sau pulpotomie
Amputatia vitala sau pulpotomia este procedura endodontica chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara infectata de la nivelul coroanei. Aceasta procedura este indicata pentru dintii temporari sau pentru dintii permanenti tineri si poate avea doua tipuri de tehnica:
– pulpotomie partiala sau chiuretaj pulpar (amputatie partiala) – se indeparteaza doar o parte a pulpei coronare.
– pulpotomie totala sau cervicala (amputatie totala) – se elimina intreaga pulpa coronara.
Pulpotomia vitala este o procedura chirurgicala ce poate fi realizata la pacientii copii si tineri cu radacinile dintilor in curs de formare si care prezinta afectiuni pulpare incipiente, precum si in cazurile in care este indicat coafajul direct, dar acesta nu poate fi realizat datorita anatomiei si pozitiei nefavorabile ale dintelui. Pastrarea pulpei in canalele radiculare ofera dintelui sansa de a se dezvolta complet: apxogeneza – cresterea radacinii.
• Amputatie sau pulpotomie vitala partiala
Aceasta procedura este indicata dupa esecul coafajului direct si pentru dintii cu expunere pulpara traumatica sau de origine carioasa, de 1 – 2 mm, cand coafajul direct este contraindicat.
Procedura partiala are ca avantaj un potential mai mare de vindecare a pulpei, precum si reducerea hemoragiei intraoperatorii si a riscului calcificarii pulpare. In cazul in care nu se poate opri sangerarea sau chiuretajul pulpar a esuat, se va realiza pulpotomia cervicala.
Pentru a realiza o pulpotomie partiala medicul incepe cu anestezia locala si izolarea campului de lucru, apoi toaleteaza si largeste deschiderea spre camera pulpara. Se indeparteaza pana la 2 mm adancime din pulpa coronara si se iriga cu solutii saline si anestezice. Dupa ce se usuca se aplica hidroxid de calciu si obturatia.
Dupa interventie durerea dispare, dintele isi pastreaza aspectul si functionarea, iar radacina continua sa creasca. Insuccesul procedurii se manifesta prin durere la masticatie, mobilitate anormala si colorarea dintelui in gri.
• Amputatie sau pulpotomie vitala totala
Procedura este indicata dupa esecul coafajului direct sau a pulpotomiei partiale si in pulpita reversibila.
Dupa ce face anestezia locala si izoleaza dintele, medicul indeparteaza tesutul dentar coronar pentru a expune pulpa. Tesutul pulpar este indepartat pana la podeaua pulpara la dintii pluriradiculari, sau pana la jonctiunea smalt – cement la dintii monoradiculari. Se iriga cavitatea cu solutii saline sau anestezice si se opreste sangerarea cu pansament steril. In cazul in care sangerarea nu se opreste, se realizeaza pulpectomia partiala – indepartarea unei portiuni din pulpa radiculara. Dupa hemostaza se aplica medicament biostimulator in canalele radiculare si obturatia temporara.
Dupa pulpotomie dispare durerea si mobilitatea dintelui. Dupa aceasta interventie sunt necesare controale clinice si radiologice periodice, pentru a urmari evolutia dintelui – pe operioada de unul sau mai multi ani. Pentru a preintampina eventuale complicatii, dupa ce radacina s-a format complet, dintele se va trata endodontic prin obturarea canalelor radiculare.