Odontologie

 

Odontologia este specialitatea stomatologica ce trateaza lezunile carioase si cele necarioase – fracturi, distrofii, leziuni de uzura dentara. Aceasta terapie de restaurare dentara este o latura a proteticii care restabileste integritatea dintilor naturali. Restaurarile protetice pot fi directe – obturatiile, sau indirecte – unidentare si pluridentare (incrustatii, coroane, punti).

Procedurile de restaurare odontologica includ:
• Obturatii fizionomice
• Obturatii metalice
• Incrustatii sau obturatii indirecte – Inlay si Onlay (coroana partiala);
• Fatetari

Obturatii directe fizionomice

Obturatii directe fizionomiceObturatiile directe – plombe – sunt restaurari protetice prin care se reda fizionomia si functionalitatea dintelui cariat, cu fracturi minime, sau alte tipuri de leziuni. Se numesc directe deoarece materialul de obturatie este aplicat si modelat direct in cavitate. Obturatiile fizionomice sunt realizate din materiale ce au aceeasi culoare ca dintele natural.

Incrustatii fizionomice

Incrustatiile fizionomice sunt restaurari fixe indirecte care refac coroana dintelui. Acestea au culoare si structura asemanatoare smaltului natural, astfel incat nici nu pot fi deosebite de restul dintelui.

Incrustatii fizionomiceObturatiile indirecte au o manopera mai complicata, sunt mai rezistente si se lipesc mai bine decat cele directe, fapt ce se reflecta in costul procedurii.

Incrustatii metalice

Incrustatiile metalice sunt restaurari fixe indirecte – inlay si onlay, din aliaje de aur sau argint – care refac coroana dintelui. Acest tip de obturatii indirecte sunt indicate si ca element de agregare pentru puntile mici. Incrustatiile metalice refac conturul si functionalitatea coroanei mai bine decat o obturatie directa si, in plus, sunt mult mai rezistente.

Obturatii din amalgam

Obturatii din amalgam

Amalgamul dentar este un material pentru restaurari dentare utilizat in stomatologie inca din sec. XIX si reprezinta un aliaj de 43 – 57 % mercur si unul sau mai multe din urmatoarele metale: cupru, argint, staniu, zinc. In ceea ce priveste rezistenta mecanica, amalgamul este superior tuturor celorlalte materiale dentare.

Fatete ceramice

Fatete ceramice – fatete din portelan laminat, laminate de portelan sau fatete laminate – sunt acele cochilii sau carapace foarte subtiri ce se aplica pe suprafata exterioara a dintilor, pentru a le imbunatati aspectul. Pentru a intelege mai bine conceptul, putem face o analogie intre fatete si unghiile false.

Obturatii directe fizionomice

Obturatiile directe – plombe – sunt restaurari protetice prin care se reda fizionomia si functionalitatea dintelui cariat, cu fracturi minime, sau alte tipuri de leziuni. Se numesc directe deoarece materialul de obturatie este aplicat si modelat direct in cavitate. Obturatiile fizionomice sunt realizate din materiale ce au aceeasi culoare ca dintele natural.

Cea mai frecventa problema dentara este reprezentata de leziunile carioase. La consultatia la medicul stomatolog acesta va trebui sa stabileasca locatia exacta si severitatea cariei, cu ajutorul unei sonde si cateodata examinand radiografiile dentare. In functie de istoricul medical, locatia cavitatii, necesitatile estetice, forta de masticatie aplicata pe dintele respectiv, precum si caracteristicile materialelor de obturatie, medicul va va indica tipul de obturatie necesar.

Procedura de realizare a obturatiei fizionomice incepe cu o anestezie locala daca leziuinile carioase sunt extinse. Pentru inceput medicul va indeparta tesutul dentar bolnav cu ajutorul frezelor si va curata cavitatea. In cazul in care aceasta este situata foarte aproape de camera pulpara, medicul va aplica hidroxid de calciu, pentru a stimula vindecarea si producerea de dentina intre pulpa si obturatie.

Prepararea cavitatii se incheie cu degresarea, uscarea si gravarea acida a acesteia. Tratarea cu solutia acida ajuta la formarea unei suprafete rugoase, la care materialul de obturatie sa adere. Dupa cateva minute solutia acida se spala, se usuca din nou cavitatea si se aplica adezivul; acesta va fi tratat cu lampa fotopolimerizanta, apoi se va aplica materialul de obturatie. In prezent sunt utilizate urmatoarele tipuri de materiale fizionomice: rasini compoziteionomeri de sticla si rasini ionomerice. Dupa modelare, materialul se intareste tot cu lampa fotopolimerizanta. La final medicul va finisa obturatia prin frezare, pana cand dintele va recapata forma initiala.

I. Obturatii fizionomice din rasini compozite – Materialul compozit utilizat in obturatii dentare este format dintr-un amestec de rasini acrilice si particule de sticla sau cuart. Microparticulele metalice dau materialului culoare, iar oxizii de titaniu si zirconiu ii confera opacitate.

Avantajele obturatiilor din rasini compozite
• Avantajul estetic consta in faptul ca nuanta compozitului poate fi exact aceeasi cu a dintelui obturat.
• Materialul de obturatie este lipit de dinte prin procedura de bonding dentar, ceea ce ii confera rezistenta in timp, dar are si un alt avantaj major: prin prepararea cavitatii se indeparteaza mai putin material decat la obturatiile de amalgam. Bondingul restaureaza 85 – 95% din rezistenta originala a dintelui.
• Rasinile compozite sunt un material versatil si pot fi folosite atat la obturatii, cat si la alte tipuri de restauratii dentare.
• Compozitul poate fi utilizat anteriori si pentru cei din spatele cavitatii bucale.
• Obturatiile sunt realizate in cadru unei singure programari la medicul stomatolog – materialul se intareste in cateva secunde.
• Cariile secundare (sub obturatie) pot fi depistate mai usor in cazul materialelor fizionomice.
• Ajuta medicii sa obtureze si cariile foarte mici. In cazul amalgamului medicul astepta pana cand leziunea se marea.
• Obturatia din rasini compozite poate fi reparata.

Dezavantajele obturatiilor din rasini compozite
• Materialele compozite sunt mai putin rezistente la fortele masticatorii, fata de amalgam.
• Materialul se poate pata daca este expus o perioada indelungata la lichide inchise la culoare si alimente cu pigmenti.
• Pretul obturatiilor din rasini compozite este mai ridicat decat al celor din amalgam.
• Atunci cand bondingul se realizeaza inclusiv pe dentina, in timp exista riscul ca obturatia sa isi piarda sigilarea ermetica. Bondingul este un proces sensibil la prezenta umezelii – necesita izolare riguroasa.
• In cazuri foarte rare pot aparea reactii alergice – inflamatie sau inrosirea gingiei.
• Materialul se aseaza in cavitate in straturi, ceea ce extinde timpul realizarii obturatiei.

II. Obturatii fizionomice din ionomer de sticla (glassionomer) – Ionomerii de sticla sunt alcatuiti din acizi acrilici si pudra de sticla speciala. Acestia sunt utilizati pentru obturatii mici din zone fara presiune masticatorie ridicata, pentru obturatii radiculare si pentru dintii de lapte. Acest material elibereaza fluor, fapt ce protejeaza dintele de alte leziuni carioase.

Avantajele obturatiilor din ionomer de sticla

• Aspectul estetic natural.
• Poate contine fluor – eliberarea acestuia previne formarea de noi carii.
• Tesutul dentar eliminat in prepararea cavitatii este minim.
• Obturatiile sunt realizate in cadru unei singure sedinte – materialul se intareste in cateva secunde.
• Incidenta reactiilor alergice este foarte scazuta.

Dezavantajele obturatiilor din glassionomeri

• Rezistanta la fracturi este scazuta si prin urmare poate fi folosit doar la obturatii mici, pe suprafete ne-ocluzale.
• Bondingul este un proces sensibil la prezenta umezelii – necesita izolare riguroasa.
• Odata cu trecerea timpului materialul poate deveni un mediu prielnic pentru acumularea placii bacteriene.
• Materialul se poate pata daca este expus o perioada indelungata la lichide inchise la culoare si alimente cu pigmenti.
• Se poate disloca.

III. Obturatii fizionomice din rasini ionomerice – Acest material de obturatie este alcatuit din acizi acrilici, rasini acrilice si agregat de sticla. Rasinile ionomerice sunt utilizate pentru obturatii mici, in special pe radacina dintelui.

Avantajele obturatiilor din rasini ionomerice
• Acest material este mai translucid decat ionomerii de sticla.
• Poate contine fluor si astfel preveni aparitia viitoarelor leziuni carioase.
• Tesutul dentar eliminat in prepararea cavitatii este minim.
• Obturatia poate fi mai rezistenta decat cea din ionomeri de sticla, insa este mai putin rezistenta decat rasinile compozite.
• Obturatiile sunt realizate in cadru unei singure sedinte – materialul se intareste in cateva secunde.
• Incidenta reactiilor alergice este foarte scazuta.

Dezavantajele obturatiilor din rasini ionomerice
• Bondingul este un proces sensibil la prezenta umezelii – necesita izolare riguroasa.
• Materialul se poate pata daca este expus o perioada indelungata la lichide inchise la culoare si alimente cu pigmenti.
• Nu este recomandat pentru suprafetele ocluzale la dintii permanenti.
• Se toceste mai repede decat rasinile compozite si amalgamul.

Alternativele obturatiilor directe depind de dimensiunea leziunilor carioase, rezistenta necesara materialului si cerintele estetice. Cele mai estetice si durabile alternative sunt obturatiile indirecte sau incrustatiile (inlayonlay) din materiale compozite sau din portelan. Aceste restauratii sunt realizate in laboratorul de tehnica dentara, dupa efectuarea mulajului, apoi sunt lipite in cabinet.

Incrustatii fizionomice

Incrustatiile fizionomice suntrestaurari fixe indirecte care refac coroana dintelui. Acestea au culoare si structura asemanatoare smaltului natural, astfel incat nici nu pot fi deosebite de restul dintelui.Obturatiile indirecte au o manopera mai complicata, sunt mai rezistente si se lipesc mai bine decat cele directe, fapt ce se reflecta in costul procedurii.

Tipuri de obturatii fizionomice indirecte

Sunt mai multe tipuri de obturatii indirecte sau incrustatii: inlay(intratisular), onlay sau overlay(extratisular), pinlay (ancorare suplimentara cu pivot) sau pinledge (cu treapta retentiva). Acestea pot fi constituite din mase ceramice (integral ceramice sau mixte) sau din mase compozite (rasini diacrilice compozite). Incrustatiile din rasini compozite sunt indicate pentru inlocuirea obturatiilor vechi inestetice, in special pe dintii anteriori.

Incrustatiile din ceramica prezinta un avantaj estetic suplimentar, datorita materialului ce are proprietati asemanatoare smaltului dentar. Aceste obturatii sunt indicate pentru restaurarea dintilor cariati, fracturati sau devitali, insa ceramica nu este un material indicat pentru pacientii fumatori, cu ocluzii adanci nefavorabile sau care scrasnesc dintii incontrolabil.

Obturatiile indirecte sau incrustatiile difere de obturatiile directe (plombe) prin faptul ca sunt realizate in laboratorul de tehnica dentara, dupa mulajul realizat de medic. Restauratiile de tip inlay si onlay sunt o optiune atunci cand structura coroanei este insuficienta pentru a sustine o obturatie directa, dar totusi nu necesita o coroana de invelis totala.

Realizarea incrustatiilor fizionomice din ceramica

I. Examinarea pacientului si stabilirea planului de tratament. Tipul de leziune odontala – simpla sau complicata, va indica solutia protetica: inlay sau onlay si tipul de material. Medicul trebuie sa va informeze asupra riscurilor si beneficiilor procedurii, precum si asupra alternativelor de tratament.

II. Preparatia dintelui este asemanatoare cu cea pentru incrustatiile metalice, doar ca peretii verticali trebuie sa fie usor divergenti si cavitatea rotunjita. Adancimea cavitatii trebuie sa fie mai mare de 2 mm.

III. Amprentarea campului protetic – preparatia dentara, dintii alaturati, dintii antagonisti si relatia ocluzala.

IV. Realizarea propriu-zisa a incrustatiei are loc prin intermediul urmatoarelor tehnici:
– turnare(tehnologia DICOR) (materialul ceramic topiteste turnat in tipar, acest miez urmand a fi placat cu mase ceramice);
– presare – injectare (tehnologia EMPRESS – SYSTEM) (metoda mai precisa);
– modelare directa (tehnologia VITA in CERAM) (ceramica aluminoasa sau zirconica modelata – cel mai sigur si economic procedeu pentru protezele integral ceramice);
– frezare computerizata (tehnologia CEREC SYSTEM) (amprentarea este computerizata, iar incrustatia este realizata direct in cabinetul medicului stomatolog);
– frezare simpla prin copiere, neasistata de calculator (tehnologia CELLAY SYSTEM).

V. Proba incrustatiei in cavitatea orala si eventualele retusuri marginale.

VII. Fixarea definitiva a incrustatiei din ceramica se realizeaza prin tehnica de bonding – lipire chimica. Se efectueaza gravajul acid al cavitatii, se spala, se usuca, apoi se aplica tipul de adeziv si incrustatia.

Realizarea incrustatiilor fizionomice din rasini diacrilice compozite

I. Prima etapa este identica cu cea a incrustatiilor din rasini compozite.

II. Preparatia dintelui se realizeaza cu peretii divergenti, in forma de caseta cu unghiuri rotunjite. Adancimea cavitatii trebuie sa fie mai mare de 1,5 mm.

III. Amprentarea campului protetic – preparatia dentara, dintii alaturati, dintii antagonisti si relatia ocluzala.

IV. Realizarea incrustatiei in laboratorul de tehnica dentara. Dupa ce se face modelul turnat in gips, se modeleaza rasina compozita in cavitatea de pe model in straturi succesive, fiecare strat fiind intarit prin fotopolimerizare. La final se adauga un strat transparent, iar dupa fotopolimerizare se slefuieste.

V. Proba incrustatiei in cavitatea orala si eventualele retusuri marginale.

VII. Fixarea definitiva a incrustatiei din rasini compozite se realizeaza prin tehnica de bonding – lipire chimica. Se efectueaza gravajul acid al cavitatii, se spala, se usuca, apoi se aplica tipul de adeziv si incrustatia.

Obturatii din amalgam

Amalgamul dentar este un material pentru restaurari dentare utilizat in stomatologie inca din sec. XIX si reprezinta un aliaj de 43 – 57 % mercursi unul sau mai multe din urmatoarele metale: cupru, argint, staniu, zinc. In ceea ce priveste rezistenta mecanica, amalgamul este superior tuturor celorlalte materiale dentare. Avand in vedere perioada indelungata de utilizare in stomatologie si controversele legate de efectele nocive ale mercurului, amalgamul este cel mai testat si cercetat material dentar.

Avantajele obturatiilor din amalgam
• Rezistenta mecanica excelenta; obturatiile cu amalgam au cea mai indelungata rezistenta.
• Amalgamul este singurul material ce poate fi utilizat in mediu umed.
• Obturatia cu amalgam se autosigileaza, contractia este minima sau inexistenta si este rezistenta la infiltratii.
• Este cel mai ieftin tip de restauratie dentara.
• Rata uzurii amalgamului este aproximativ egala cu cea a smaltului dentar.
• Obturatia cu amalgam se realizeaza rapid si intr-o singura sedinta la stomatolog.
• Tehnica de lucru nu este pretentioasa.

Dezavantajele obturatiilor din amalgam
• Principalul dezavantaj al amalgamului este aspectul inestetic.
• Amalgamul are proprietate de a se infiltra in tubii dentinari si din acest motiv poate fi dificil de indepartat in momentul in care doriti sa schimbati obturatiile mai vechi.
• Obturatia de amalgam infiltreaza tesuturile dure si le modifica coloristic, in gri.
• Preparatia cavitatii pentru obturatia cu amalgam este de tip retentiv, ceea ce inseamna ca necesita indepartarea unei cantitati de tesut dentar (chiar sanatos) mai mare decat in cazul obturatiilor fizionomice. Cavitatea trebuie sa aiba o deschidere mica si planseul mai mare, astfel incat amalgamul sa nu cada.
• Dupa aplicarea obturatiei poate aparea durere sau sensibilitatea temporara la rece si fierbinte.
• Amalgamul este instabil si poate coroda masiv, provocand fracturarea marginilor obturatiei.
• Spre deosebire de obturatiile fizionomice, cele din amalgam nu pot fi reparate.
• Amalgamul se dilata si contracta la caldura, frig si muscatura, ceea ce face ca obturatia sa fie vulnerabila la fracturi.

Toxicitatea mercurului din obturatiile din amalgam

Mercurul este un metal foarte toxic, ce poate provoca afectiuni neurologice si renale, insa studiile arata ca obturatiile cu amalgam nu prezinta niciun pericol pentru sanatatea pacientilor. Mercurul se elimina din obturatie sub forma de vapori in cantitati minime si ar fi necesare 450 pana la 530 de obturatii din amalgam la un singur pacient, pentru ca acesta sa atinga pragul concentratiei de mercur in urina stabilit de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Incrustatii metalice

Incrustatii metalice

 

 

 

 

Incrustatiile metalice suntrestaurari fixe indirecte – inlay si onlay, din aliaje de aur sau argint – care refac coroana dintelui. Acest tip de obturatii indirecte sunt indicate si ca element de agregare pentru puntile mici. Incrustatiile metalice refac conturul si functionalitatea coroanei mai bine decat o obturatie directa si, in plus, sunt mult mai rezistente.

Tipuri de obturatii indirecte

Sunt mai multe tipuri de obturatii indirecte sau incrustatii: inlay (intratisular), onlay sauoverlay (extratisular), pinlay sau pinledge (ancorare suplimentara cu pivot sau treapta retentiva).
• Incrustatii intratisulare sau inlay – Acestea inlocuiesc un volum mai mic din coroana dentara, fiind limitate marginal de peretii grosi laterali ai coroanei dintelui.
• Incrustatii extratisulare sau onlay – Sunt numite si coroanele de invelis partiale, acestea acoperind una sau mai multe fatete laterale ale coroanei dintelui.
• Incrustatii cu sistem suplimentar de retentie sau pinlay – Este vorba de o icrustatie intratisulara cu pivot intraradicular.

Incrustatiile sau obturatiile indirecte difere de obturatiile directe (plombe) prin faptul ca sunt realizate in laboratorul de tehnica dentara, dupa mulajul realizat de medic. Restauratiile de tip inlay si onlay sunt o optiune atunci cand structura coroanei este insuficienta pentru a sustine o obturatie directa, dar totusi nu necesita o coroana de invelis totala.

Etapele procedurii de realizare a incrustatiilor metalice

I. Examinarea pacientului si stabilirea planului de tratament. Tipul de leziune odontala – simpla sau complicata, va indica solutia protetica: inlay sau onlay. Medicul trebuie sa va informeze asupra riscurilor si beneficiilor procedurii, precum si asupra alternativelor de tratament.

II. Preparatia dintelui. Procedura este de obicei nedureroasa, astfel incat anestezia este optionala. Pentru a izola dintele medicul poate folosi o membrana de cauciuc sau doar role de pansament, apoi va inlatura tesutul dentar lezat, cu ajutorul frezelor. Cavitatea trebuie sa aiba forma geometrica retentiva. Pentru inlay cavitatea trebuie sa aiba adancimea de pana la 2 mm, iar pentru onlay se reduce 0,5 – 1 mm si suprafata dintelui.

III. Amprentarea campului protetic – preparatia dentara, dintii alaturati, dintii antagonisti si relatia ocluzala.

IV. Realizarea incrustatiei in laboratorul de tehnica dentara se obtine in mai multe etape:
– Reproducerea in marime naturala a campului protetic dupa amprenta realizata in cabinetul stomatologic.
– Macheta incrustatiilor se realizeaza in ceara, rasini compozite sau rasini acrilice.
– Transformarea machetei in piesa finita.
– Prelucrarea si finisarea incrustatiei. Se realizeaza un tipar in care se vor turna aliajele de metale topite. Dupa racirea metalului urmeaza dezambalarea tiparului, sablarea incrustatiei, apoi prelucrarea si lustruirea acesteia.

V. Proba incrustatiei in cavitatea orala. Aceasta etapa are loc la o a doua programare la medicul stomatolog. Se ajusteaza si se slefuieste definitiv incrustatia.

VII. Cimentarea incrustatiei. Pentru incrustatiile metalice se folosesc cimenturi fosfat de zinc sau ionomere de sticla. Primele asigura o lipire prin retentie si sunt dizolvabile marginal, iar al doilea tip de ciment asigura o lipire chimica de o calitate superioara. Cimentarea este definitiva si incrustatia poate fi inlaturata doar prin ablatie.

Fatetarea dentara reprezinta o procedura stomatologica restaurativa ce se incadreaza in categoria esteticii dentare, deoarece poate imbunatati forma, pozitia, aspectul si culoarea dintilor. Fatetarea poate fi indirecta – fatetele sunt realizate in laboratorul de tehnica dentara, timp in care (2 – 3 saptamani) pacientul poate purta fatete provizorii, sau directa – fatetele sunt realizate in cabinetul medicului stomatolog.

Daca se foloseste metoda directa, medicul stomatolog va construi fatetele la cabinet. Metoda directa se poate utiliza doar daca se executa fatete din compozit.

Medicul specialist va construi fateta prin aplicarea mai multor straturi de material compozit pe suprafata exterioara a dintelui. Fiecare strat va fi fotopolimerizat separat cu ajutorul unei lampi ce emite o lumina specifica.

Se pot aplica mai multe nuante in functie de cerintele clinice ale fiecarui caz. Dupa ce se ajusteaza forma si lungimea fatetei, aceasta este finisata folosind freze de finisat si polipanturi.

Procedeul seamana in oarecare masura cu aplicarea unei obturatii fotopolimerizabile.

Fatete ceramice

Fatete ceramiceFatete ceramice – fatete din portelan laminat, laminate de portelan sau fatete laminate – sunt acele cochilii sau carapace foarte subtiri ce se aplica pe suprafata exterioara a dintilor, pentru a le imbunatati aspectul. Pentru a intelege mai bine conceptul, putem face o analogie intre fatete si unghiile false.
Fatetele dentare pot fi realizate atat din material ceramic (sau ceramica pe suport de zirconiu), cat si din rasini compozite fizionomice; cele din ceramica sunt realizate indirect sau in cabinetul stomatologic, prin tehnica Cerec, iar cele compozite pot fi realizate indirect sau direct, prin modelare in interiorul cavitatii orale – bonding. Fatetele ceramice sunt mai rezistente, mai scumpe si au o durata de viata mai indelungata (pana la 15 ani) decat cele din materiale compozite (pana in 2 ani). Totodata, materialul compozit isi poate schimba culoarea in timp, insa ceramica are transluciditatea si stralucirea smaltului natural.

Succesul fatetarii depinde de experienta medicului stomatolog care realizeza procedura si de indemanarea tehnicianului care executa fatetele ceramice, iar costurile variaza in functie de dotarile tehnologice ale cabinetului stomatologic.

Indicatii pentru fatete ceramice

Fatetarea poate fi realizata pe un singur dinte sau pe mai multi, chiar pe intreaga portiune a arcadelor vizibila in timp ce zambim – de obicei pana la 5 dinti anteriori pe fiecare arcada. Fatetele ceramice pot rezolva probleme precum:
– spatieri si diasteme (strungareata);
– fracturi de unghiuri in smalt si fisuri ale dintilor;
– discromii datorate tratamentelor endodontice, medicamentelor sau fluorozei;
– eroziunea smaltului;
– dinti strambi, inegali si nealiniati corect;
– obturatii mari inestetice pe dintii anteriori;
– hipoplazii de smalt;
– amelogeneza imperfecta;
– dinti prea scurti;
– dinti cu o rotatie usoara;
– dintii conoizi.

Contraindicatii pentru fatete ceramice
– obiceiuri parafunctionale: scrasnirea dintilor; fatetele din material ceramic se pot fisura sau sparge cu usurinta la un pacient care sufera de bruxism.
– o cantitate de smalt necorespunzatoare sau insuficienta – fatetele de portelan se cimenteaza doar pe smaltul dentar;
– boli parodontale active si descompunere dentara – dintii ce urmeaza a fi fatetati trebuie sa fie sanatosi;
– igiena orala deficitara;
– morfologie coronara nefavorabila;
– ocluzie mai mare.

Procedura de fatetare dentara

Primul pas in realizarea cosmetizarii zambetului cu ajutorul fatetelor ceramice este discutia preliminara cu medicul stomatolog si stabilirea obiectivelor tratamentului. Doar medicul va stabili daca pacientul este un bun candidat pentru fatetare si tipul de fatete necesare. In functie de rezultatul asteptat de pacient, acesta poate alege intre fatetare si alte tratamente alternative: albire dentara, restaurare coronara, tratament ortodontic.

Preparatia dintelui  –  Aceasta etapa consta in slefuirea reductionala minima a smaltului, cu ajutorul frezei dentare, pe o adancime de 0,3 – 0,8 mm, pe portiunea unde va fi lipita fateta. Utilizarea anesteziei nu este obligatorie, insa este indicata pentru pacientii anxiosi sau foarte sensibili.

Amprentarea  –  Dupa frezare este necesara amprentarea dintilor, pentru ca fatetele ceramice sa se potriveasca perfect anatomiei pacientului. Pana la realizarea fatetelor in laboratorul dentar medicul poate indica sau nu fatete temporare – acestea reprezinta un cost suplimentar si se pot desprinde foarte usor. Dupa slefuire dintii au suprafata mai rugoasa si colturile ascutite, si este normal ca acestia sa fie mai sensibili la stimuli reci sau fierbinti.

Cimentarea fatetelor ceramice  –  Lipirea fatetelor este ultimul pas al procedurii si totodata momentul in care pacientul isi va putea admira noul zambet. Dupa ce ajusteaza fatetele pentru a se potrivi perfect, medicul executa un gravaj acid pe suprafata dintilor, aplica un ciment special, de aceeasi culoare, pe fiecare fateta si lipeste fateta definitiv de dinte, prin tehnica de bonding.

Fatete fara preparatie  –  Desi fatetele dentare sunt o procedura ce necesita prepatatie minima a dintelui, noile materiale ceramice permit realizarea unor fatete foarte rezistente si suficient de subtiri pentru a elimina necesitatea slefuirii smaltului. Aceste piese au grosimea unei lentile de contact si ofera posibilitatea unei proceduri reversibile, spre deosebire de fatetele ceramice clasice. Daca sunt intretinute in mod corect si in conditiile unei igiene orale corespunzatoare aceste fatete pot avea aceeasi rezistenta ca cele clasice.

Procedura de fatetare intr-o singura sedinta – Acest tip de fatete ceramice sunt realizate prin tehnica de frezare computerizata Cerec, direct in cabinetul medicului stomatolog. Avantajele aceste proceduri sunt eliminarea amprentarii clasice (amprentarea se realizeaza cu o camera digitala ce transpune imaginea in computer) si realizarea intr-o singura sedinta.

Avantajele fatetelor ceramice

– In primul rand, fatetele fizionomice din material ceramic ofera un aspect estetic exceptional, datorita proprietatilor ceramicii, asemanatoare cu cele ale smaltului: transluciditate – permite trecerea luminii, stralucire, culoare.
– Fatetele ceramice sunt rezistente la patare, spre deosebire de fatetele din rasini compozite. Aceasta proprietate este un adevarat beneficiu pentru pacientii care consuma frecvent cafea, vin rosu, ceai sau tutun.
– Fatetarea dentara este o procedura restaurativa minim invaziva, mai conservatoare decat coroana dentara.
– Portelanul este un material tolerat foarte bine de tesuturile gingivale.
– Rezistenta mecanica crescuta.
– Fatete fara preparatie nu necesita slefuirea dintelui.

Dezavantajele fatetelor ceramice

– Fatetele ceramice clasice – cu slefuirea dintelui – reprezinta o procedura ireversibila.
– Procedura estetica costisitoare.
– Discromiile accentuate nu pot fi reparate.
– Fixarea nu este intotdeauna eficienta; pot cadea in lipsa unei ingrijiri adecvate.
– Daca se fisureaza sau fractureaza, de cele mai multe ori fatetele din portelan nu pot fi reparate.
– Dintii acoperiti cu fateta sunt la fel de vulnerabili in fata cariilor.
– In urma indepartarii unui strat de smalt, dintele poate ramane hipersensibil.
– Ceramica este rezistenta, insa in acelasi timp fragila – nu rezista la forte de torsiune.

Comments are closed