Eroziunea dentara de cauza medicamentoasa

imagesEroziunea dentară a devenit o problemă majoră care afectează pe termen lung sănătatea dentiţiei. Printre diversele cauze posibile ale uzurii dentare erozive, Pot fi amintite  diferitele medicamente prescrise pacienţilor.Pierderea treptată a smaltului datorată dizolvării acide şi/sau chelaţiei fără nicio implicare microbiană este denumită în literatură eroziune dentară. Medicaţiile cu un pH<5,5 (critic pentru smalţ) pot cauza eroziune dentară  datorita acidităţii lor :

 

images (30)

VitaminaC şi alte suplimente orale: Suplimentele de vitamină C (acidul L-ascorbic) pot fi disponibile sub formă de tablete masticabile, efervescente sau siropuri. S-a raportat că utilizarea prelungită a acestora, îndeosebi a celor masticabile cauzează eroziune severă. Tonifiantele cu fier şi suplimentele cu aminoacizi (fig. 3) sunt la rândul lor implicate în eroziunea dentară.

 

images (32)

Aspirina:
Utilizarea prelungită a aspirinei (acidul acetilsalicilic) pentru tratamentul durerii cronice s-a demonstrat că induce eroziune dentară. Durata contactului dintre medicaţia acidă şi dinte este prelungită când se utilizează formule masticabile sau sub formă de pulbere, crescând riscul eroziunii dentare.

Acidul clorhidric (HCl):

Preparatele care conţin HCl, livrate în tablete sau sub formă lichidă pot fi prescrise pentru pacienţii cu anumite tulburări gastrice. Acestea sunt cunoscute ca etilogii ai eroziunii dinţilor, îndeosebi când nu sunt înghiţite imediat.

Medicaţiile pentru astm:
Numeroase studii au demonstrat natura acidă a medicaţiilor utilizate în controlul astmului  îndeosebi cele disponibile sub formă de pulbere au un pH mai redus faţă de nivelul critic de 5,5 suficient pentru dizolvarea hidroxiapatitei din smalt. S-a constatat o scădere a pH-ului salivar şi al plăcii în cazul unui inhalator de pulbere uscată pe bază de lactoză. Utilizarea acestor agenţi de mai multe ori pe zi poate eroda dinţii cu care intră în contact.

Apele de gură cu pH redus:
Unele ape de gură brimages (31)evetate s-au dovedit a fi acide. Conform unui studiu care a măsurat potenţialul eroziv al diverselor soluţii de clătire orală cu pH redus, clorura de sodiu acidificată a produs eroziune similară cu cea a sucului de portocale. În cadrul unui alt studiu in vitro, o soluţie de clătire anti-tartru cu conţinut de EDTA a provocat dizolvarea smalţului după 2 ore de expunere . o apă de gură cu uleiuri esenţiale a cauzat eroziune a smaltului  dar efectul a fost semnificativ doar după 14 ore de utilizare continuă. Aceasta sugerează că folosirea prelungită a acestor soluţii de clătire orală cu pH redus are potenţialul de a cauza eroziune dentară.

Medicaţii lichide/siropuri pediatrice:
Numeroase medicaţii orale lichide/siropuri pediatrice prescrise de medici s-au dovedit a fi acide. Când acestea sunt consumate pentru perioade mai lungi, ca şi în cazul unor afecţiuni cronice, ele pot cauza leziuni dentare erozive.images (33) Acizii (de obicei, acidul citric) se află în aceste medicaţii din diferite motive, inclusiv pentru menţinerea stabilităţii chimice, pentru controlul tonicităţii, pentru asigurarea compatibilităţii fiziologice şi îmbunătăţirea aromei pentru acceptanţa pacienţilor.

 

 

 

images (36)Medicaţiile disponibile în formă efervescentă/dispersabilă:

Acestea cauzează leziuni dentare erozive, în primul rând datorită utilizării de acid suplimentar ce determina efervescenta incontact cu apa.  Substituenţi salivari acizi / stimulante ale fluxului salivar:
Pacienţii care suferă de xerostomie(uscaciunea gurii) pot fi sfătuiţi să utilizeze fie stimulanţi ai fluxului salivar, fie înlocuitori salivari. Stimulanţii secreţiei salivare şi saliva artificială cu pH redus şi aciditate titrabilă crescută pot duce la demineralizarea ţesutului dentar dur, îndeosebi la pacienţii cu protecţie salivară redusă.

Agenţi de albire:
Unii agenţi de albire au un pH acid. Această aciditate se utilizează în principal pentru a evita degradarea lor şi astfel pentru prelungirea timpului de depozitare.  Prezenţa salivei poate elimina efectul demineralizant cauzat de pH-ul acid. De aceea, este important de luat în considerare pH-ul şi compoziţia agentului de albire, îndeosebi când se tratează pacienţi cu secreţie salivară redusă.

Hiposalivaţie indusă de medicamente:

Saliva joacă un rol esenţial în pastrarea integrităţii smaltului : dar medicamentele  prin efectele lor adverse pot cauza eroziunea smaltului. Rolul protector al salivei se datoreaza :

  • Diluarii aciziilor din cavitatea bucala
  • neutralizarea acizilor(efect tampon)
  • remineralizării prin prezenţa calciului, fosfatului şi a ionilor de fluor.
  • formarea unei pelicula protectoare pe suprafaţa dintelui.

De aceea, medicaţiile care determină reducerea fluxului salivar (cantitatea de saliva) pot expune pacientul la riscul eroziunii dentare prin reducerea funcţiei protectoare a salivei împotriva acizilor.Medicamente care au ca efect secundar hiposalivatia (scadera cantitati de saliva sunt:antidepresivele,medicamentele pentru astm ,anti HIV,ETC.

      Refluxul gastroesofagian

Medicamentele ce pot cauza boala refluxului gastroesofagian pot determina ca acidul gastric  să ajungă în cavitatea orală şi astfel să amplifice riscul eroziunii dentare. Câteva exemple pentru asemenea medicaţii includ:  antispastice , antiastmatice, anticolinergice, progesteronul şi blocanţii canalelor de calciu.Vărsăturile induse de medicamente: de exemplu, abuzul de sirop emetic (eliberat fără prescripţie medicală)  duce la eroziunea dinţilor. În mod similar, pacienţii supuşi tratamentului cu chimioterapie citotoxică pentru tumori maligne pot suferi de vărsături frecvente, ducând la eroziune. Astfel, utilizarea prelungită a acestor medicamente poate provoca eroziune ca efect secundar nedorit.

Prevenţie şi management

9R MĂSURI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA EROZIUNII
Recunoaştere timpurie Trebuie accentuată detectarea timpurie şi monitorizarea.
Reducerea contactului acid Trebuie evitate formulele masticabile şi efervescente, îndeosebi când se constată xerostomie indusă de medicamente.
Apele de gură acide trebuie evitate, îndeosebi la persoanele cu hiposalivaţie.
Ar trebui folosită o gutieră de protecţie.
Reducerea provocării acide Aciditatea se poate neutraliza direct cu ajutorul soluţiilor de clătire cu fluoruri, sau soluţie cu bicarbonat de sodiu, sau lapte, sau alimente precum brânzeturile sau iaurtul fără zahăr; sau pur şi simplu, cavitatea orală trebuie clătită cu apă.
Fluxul salivar poate fi stimulat cu tablete non-acide.
Rezistenţa la dizolvarea acidă Se poate consolida rezistenţa suprafeţei dentare faţă de impactul acid fie prin aplicarea adezivului dentinar sau a fluorurilor, fie prin aplicarea fosfatului de calciu .
Recomandarea comportamentului sănătos Nu ar trebui utilizate apele de gură cu pH redus decât pe termen scurt şi niciodată înainte de periaj.
Se recomandă utilizarea unei perii de dinţi soft şi a pastei de dinţi cu abrazivitate redusă şi fluoruri.
Periajul ar trebui evitat cel puţin 1 oră după consumul de alimente acide/erozive.
Ar trebui evitată provocarea acidă imediat după periaj.
Medicaţiile lichide acide nu ar trebui ţinute în cavitatea orală.
Când este posibil, trebuie alese tabletele în locul medicaţiei lichide.
Pacienţii ar trebui încurajaţi să bea frecvent apă.
Referire la nevoie Trimiterea la gastroenterolog pentru a exclude afecţiunile gastrointestinale.
Medicii dentişti ar trebui să cunoască medicamentele ce pot cauza eroziune dentară şi să îşi educe colegii şi practicienii medicali să ia precauţiile necesare când prescriu aceste medicamente.
Reglarea formulelor Producătorii pot modifica formulările prin creşterea conţinutului de calciu, fosfor şi minerale din medicamente şi, la nevoie, pot utiliza aciditatea titrabilă redusă ca substituenţi.
Producătorii pot oferi consumatorilor informaţii suficiente privind potenţialul eroziv al diverselor medicaţii.
Repetarea controalelor Medicii dentişti trebuie să încurajeze controalele stomatologice constante.
Medicii dentişti ar trebui să îşi educe pacienţii aflaţi sub tratament cu medicamente ce pot induce eroziune direct sau indirect despre susceptibilitatea lor la problemele de sănătate orală.
Reabilitare Hipersensibilitatea dentinară trebuie gestionată în mod adecvat.
Trebuie abordată reabilitarea estetică şi reabilitarea funcţională.

Comments are closed