Endodontie

Endodontia este o specialitate stomatologica ce are in vedere prevenirea, diagnosticul si tratamentul afectiunilor pulpei dentare – tesutul moale format din vase de sange si nervi, situat in interiorul dintelui, precum si a regiunii apicale. Tratamentul de canal radicular devine necesar in momentul in care pulpa se inflameaza sau moare. Daca nu este tratata, infectia se raspandeste la os si tesuturile inconjuratoare.
Obturatie de canal - endodontieIn general, tratamentul endodontic presupune indepartarea tesuturilor inflamate sau necrozate, precum si eliminarea resturilor organice din canalele radiculare, pentru ca apoi acestea sa poata fi obturate cu materiale biocompatibile.

Printre procedurile endodontice disponibile in cabinetele stomatologice se numara:
• Tratament pulpar: coafaj direct si indirect, pulpotomie, prepararea mecanochimica a canalului radicular, obturatie de canal, extirparea pulpei;
• Chirurgie apicala: chiuretaj periapical, rezectie apicala, obturatie de canal retrograda, sigilarea perforatiei radiculare, tratamentul resorbtiei radiculare, separarea radiculara;
• Tratament si retratament endodontic;
• Apexificare / Recalcificare;
• Albirea dintilor tratati endodontic;
• Amputatie radiculara;
• Hemisectie

Tratament endodontic

Tratamentul endodontic reprezinta o serie de proceduri create pentru a mentine starea de sanatate a pulpei dentare – partea din mijlocul dintelui constituita din vase de sange si nervi. In momentul in care pulpa este bolnava sau lezata procedurile endodontice au ca scop pastrarea sanatatii tesuturilor apicale

Obturatie de canal

Procedura endodontica de obturatie de canal radicular, cunoscuta ca “scoaterea nervului”, este indicata atunci cand pulpa dentara bolnava nu are capacitatea de a se vindeca si continua sa se inflameaza, devenind treptat necrozata. Extirparea pulpei este necesara pentru a evita raspandirea inflamatiei si a infectiei la tesuturile inconjuratoare.

Retratament endodontic

Retratamentul endodontic presupune reluarea terapiei endodontice pe un dinte cu canalele radiculare obturate. Scopul terapiei este eliminarea cauzelor ce au dus la esecul tratamentului initial si conservarea dintelui in conditiile mentinerii sanatatii parodontiului apical sau eliminarii patologiei periapicale existente.

Tratament necroza si gangrena pulpara

Gangrena pulpara reprezinta infectarea si descompunerea pulpei sub influenta bacteriilor de putrefactie, iar necroza pulpara reprezinta mortificarea pulpei in conditia absentei germenilor patogeni, sub actiunea unor agenti fizico-chimici agresivi. In aceste cazuri simptomele sunt aproape absente, tocmai din acest motiv existand pericolul agravarii afectiunii.

Extirpare vitala

Extirparea vitala sau pulpectomia este procedura endodontica chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara infectata – tratament mecanic. Procedura se realizeaza in special pentru dintii de lapte si reprezinta un prim pas in tratamentul endodontic sau in procedurile de apexificare. Pulpectomia poate fi realizata si ca interventie de urgenta, atunci cand pacientul are dureri foarte mari, insa va trebui urmata de obturatia canalelor radiculare.

Drenaj endodontic

Drenajul endodontic este o interventie de urgenta in cazul parodontitei apicale acute si reprezinta eliminarea secretiilor purulente, a resturilor pulpare si a dentinei alterate din canalele radiculare, cu ajutorul acelor de endodontie. Procedura dureaza aproximativ 20 de minute.

Coafaj direct

Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera – panseaza pulpa dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta procedura conservatoare are scopul de a pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere pulpa.

Coafaj indirect

Coafajul indirect este o procedura endodontica utilizata in cazul cariilor profunde, in care eliminarea tesuturilor carioase ar duce la expunerea camerei pulpare. In loc sa elimine intreg tesutul afectat, medicul plaseaza in cavitate agenti de coafare si o obturatie temporara. Tratamentul mai are rolul de a stimula formarea de dentina noua.

 

Tratament endodontic

Obturatie de canalTratamentul endodontic reprezinta o serie de proceduri create pentru a mentine starea de sanatate a pulpei dentare – partea din mijlocul dintelui constituita din vase de sange si nervi. In momentul in care pulpa este bolnava sau lezata procedurile endodontice – obturatia radiculara – au ca scop pastrarea normalitatii tesuturilor apicale, iar atunci cand apare inflamatia parodontiului apical (proliferarea infectiei din pulpa) tratamentul endodontic – obturatie radiculara cu sau fara interventii chirurgicale endodontice – au rolul de a insanatosi tesuturile apicale.

Pentru a efectua un tratament endodontic medicul stomatolog trebuie sa stabileasca intai un diagnostic corect, pe baza istoricului medical si a relatarilor pacientului, radiografiilor dentare, precum si a examinarii intra si extra-orale. Se pot folosi urmatoarele tipuri de testare: palpare, percutie, test de mobilitate, analiza ocluzala, transiluminare, testul de sensibilitate pulpara, explorarea sinusurilor, cautarea fisurilor. Tratamentul endodontic se va efectua in general pe dintii importanti din punct de vedere estetic sau functional, dar se va avea in vedere si prognosticul favorabil.

Indicatii pentru tratament de canal – obturatie radiculara:
•  Leziuni sau necroze pulpare ireversibile, in lipsa parodontitei apicale.
•  Devitalizare electiva in urmatoarele cazuri: pentru a oferi spatiu pentru introducerea stalpului, inaintea constructiei unei proteze, cand se doreste efectuarea unei restaurari dentare si sanatatea pulpei este indoielnica, posibilitatea ca pulpa sa fie expusa in timpul unei restaurari, inainte de rezectie apicala si hemisectie.

Contraindicatii pentru tratament de canal – obturatie radiculara:
•  Dinti care prezinta imposibilitatea de a fi functionali sau restaurati.
•  Dinti cu sprijin periodontal insuficient.
•  Dinti cu prognostic negativ sau pacienti necooperanti.
•  Igiena orala deficitara si care nu poate fi imbunatatita in timp scurt.

Indicatii pentru retratament endodontic:
•  Dinti cu obturatie radiculara inadecvata si cu evidentiere radiologica si / sau simptome de parodontita apicala persistenta sau in curs de dezvoltare.
•  Dinti cu obturatie radiculara inadecvata, atunci cand restauratia coronara trebuie sa fie inlocuita sau coroana naturala urmeaza sa fie supusa unui tratament de albire dentara.

Indicatii pentru tratament chirurgical endodontic:
•  Parodontita apicala evidentiata radiologic si / sau simptome asociate cu obstructionarea canalului radicular (cu imposibilitate de rezolvare pe cale nechirurgicala).
•  Parodontita apicala evidentiata radiologic sau clinic si / sau simptome prelungite pe o perioada lunga de timp.
•  Stare de boala prelungita sau aparuta in urma tratamentului de canal radicular, cand retratamentul endodontic nu este indicat.
•  Perforatia apexului radicular si imposibilitatea retratarii cu acces din cavitatea pulpara.

Contraindicatii pentru tratament chirurgical endodontic:
•  Factori anatomici locali, cum ar fi apex radicular inaccesibil.
•  Dinte cu sprijin periodontal inadecvat.
•  Pacient necooperant.
•  Pacient cu un istoric medical compromis – igiena orala deficitara si care nu poate fi imbunatatita in timp scurt.

Alternative la tratamentul endodontic
In momentul in care pulpa dentara este afectata, singura alternativa a tratamentului endodontic este extractia dintelui. Pentru a pastra functia masticatorie si pentru a preveni deplasarea dintilor produsa de spatiul ramas liber, dintele extras trebuie sa fie inlocuit cu un dinte protetic sau cu o punte dentara. Aceste proceduri alternative necesita insa costuri si pierdere de timp mai ridicate decat in cazul tratamentului endodontic si restaurarii dintelui natural

Obturatie de canal

Obturatie de canal - endodontie - dentomarProcedura endodontica deobturatie de canal radicular, cunoscuta ca “scoaterea nervului”, este indicata atunci cand pulpa dentara bolnava nu are capacitatea de a se vindeca si continua sa se inflameaza, devenind treptat necrozata. Extirparea pulpei este necesara pentru a evita raspandirea inflamatiei si a infectiei la tesuturile inconjuratoare.

Imbolnavirea pulpei dentare are loc de obicei in conditiile unei carii profunde sau in urma unui traumatism dentar. Alternativa tratamentului endodontic de obturatie de canal o reprezinta extractia dintelui, apoi inlocuirea acestuia cu o punte sau cu un implant. Pastrarea dintelui natural este dezideratul tratamentelor stomatologice in general si, in plus, obturatia de canal este alternativa mai putin costisitoare.

1. Tratamentul mecanic

Pentru inceput medicul stomatolog efectueaza o anestezie locala si izoleaza campul operator cu o fasie de cauciuc. Aceasta are rolul de a tine la distanta saliva si bacteriile, precum si de a evita inghitirea sau aspirarea instrumentelor sau a medicamentelor. Utilizand un instrument electronic (“apex locator”) si urmarind radiografia dentara, medicul va stabili lungimea radacinii si capatul preparatiei canalelor.

Intr-o prima etapa a tratamentului de canal se asigura indepartarea  tesutului pulpar infectat, a microorganiselor si a materialului necrotic care genereaza si mentin inflamatia pulpei, apoi se modeleaza canalele in forma conica, astfel incat sa permita si sa usureze tratamentul medicamentos si obturarea tridimensionala a canalelor.

Curatirea canalelor radiculare – Utilizand diverse freze, instrumente rotative si solutii de irigatie, medicul va crea o cavitate de acces spre camera pulpara. La molari aceasta cavitate va fi efectuata pe suprafata ocluzala, iar la incizivi si canini va fi efectuata pe spatele dintilor. Datorita iregularitatilor anatomice ale canalelor, este dificil accesul doar cu instrumentele stomatologice. Este important sa se mentina forma si pozitia anatomica, precum si locatia foramenului apical (deschizatura din varful radacinii).

Cu instrumente speciale de diferite dimensiuni, utilizate treptat de la mic la mare, medicul stomatolog scoate vasele de sange si nervii din camera pulpara, apoi stabileste lungimea preparatiei. Indepartarea in totalitate a tesutului pulpar reprezinta o conditie obligatorie a succesului tratamentului de canal. Orice rest de tesut biologic in canale reprezinta o sursa permanenta de iritatie si totodata un risc de compromitere a impermeabilitatii obturatiei.

Modelarea canalelor radiculare – In functie de fiecare caz, dotarea cabinetului sau experienta medicului stomatolog, acesta poate alege intre 10 tehnici de modelare a canalelor. Modelarea se realizeaza in conditii de irigare continua si are ca scop obtinerea unei dimensiuni ce faciliteaza obturarea – in general se doreste largirea canalelor la scara marita.

2. Tratamentul medicamentos

Cu solutii de irigare si pansamente medicamentoase temporare se doreste dezinfectia canalelor, analgezia, eliminarea exudatului apical, stimularea vindecarii si a producerii de tesut nou, precum si controlarea resorbtiei radacinii. Medicatia intracanalara se poate realiza sub forma pansamentului deschis, semioclusiv sau oclusiv.

3. Obturatia radiculara

Dupa curatate si modelare, canalele radiculare sunt clatite si uscate cu hartie absorbanta, apoi sunt obturate cu un material inert din punct de vedere biologic si insolubil in fluidele tisulare – cel mai adesea gutaperca, un compus din cauciuc. Conurile de gutaperca sunt alese in functie de dimensiunea fiecarui canal, pentru a se potrivi perfect. Prin tratament termic, gutaperca se topeste si se lipeste de peretii canalului, ocupand intreg spatiul.

Obturatia canalelor are rolul de a preveni patrunderea bacteriilor din cavitatea orala sau prin foramenul apical. Materialele utilizate pot fi solide (conuri de metal) sau semisolide(gutaperca), paste sau cimenturi pe baza de oxid de zinc, rasini sau gutaperca, paste sau cimenturi cu adeziune dentinara, paste sau cimenturi ce includ substante medicamentoase. Impreuna cu materialele solide se utilizeaza si cimenturi sau sigilanti pe baza de hidroxid de calciu. Acestia au rolul de a umple spatiul dintre peretii canalului si miezul solid, au actiune antibacteriana, lubrefiaza canalul si se pot observa pe radiografii.

Dupa obturarea canalelor urmeaza obturatia cavitatii de acces (obturatie temporara sau definitiva) si cateodata este necesara o lucrare restaurativa (in general molarii): onlay saucoroana – daca dintele este in pericol de a se fractura. In cazul in care cea mai mare parte a coroanei dintelui lipseste, este indicata pozitionarea unor pivoti in canalele radiculare. Acestia vor sustine restauratia coronara. 

Retratament endodontic 

Retratamentul endodontic presupune reluarea terapiei endodontice pe un dinte cu canalele radiculare obturate. Aceasta procedura este necesara in momentul esuarii primului tratament endodontic din motive diverse, si acest lucru se poate intampla in cateva luni sau chiar ani.

Retratamentul endodontic implica o stapanire foarte buna a tehnicii de lucru si multa meticulozitate din partea medicului, avand totodata un procent de succes mult mai mic decat tratamentul endodontic initial. Scopul terapiei este eliminarea cauzelor ce au dus la esecul tratamentului initial si conservarea dintelui in conditiile mentinerii sanatatii parodontiului apical sau eliminarii patologiei periapicale existente.

Tratamentul endodontic a avut succes daca dupa un interval de 1 an au disparut elementele patologice clinice si radiologice, iar dintele este functional. Dimpotriva, tratamentul a esuat daca apare o noua leziune apicala, sau daca cea existenta nu s-a vindecat in totalitate in decurs de 4 ani, daca apar indicii radiologice de rezorbtie radiculara sau hipercementoza, sau daca simptomatologia clinica nu coincide cu imaginea radiologica.

Printre cauzele esecului tratamentului endodontic se numara:
•  Infiltratii aparute de-a lungul obturatiei de canal, datorita fracturii coroanei, aparitiei cariilor secundare sau dezvoltarii proceselor patologice parodontale marginale.
•  Curatarea mecanica si chimica incompleta a canalelor radiculare. Acest lucru se poate datora anatomiei complicate a radacinilor sau instrumentarii defectuoase.
•  Realizarea unei reconstructii coronare inadecvate din punct de vedere al momentului executiei, conceptiei, materialelor sau tehnicii utilizate.
•  Fractura radiculara cauzata de pivot.
•  Esecul sistemului imunitar de a lupta cu infectiile.
•  Prezenta unor instrumente endodontice fracturate in canalele radiculare.
•  Disfunctie ocluzala.

Indicatii pentru retratament endodontic
•  Canale radiculare obturate incomplet, neomogen sau cu depasire
•  Nevindecarea unei leziuni periapicale preexistente sau aparitia acesteia dupa tratamentul endodontic.
•  Mentinerea sau reaparitia unei simptomatologii clinice.
Retratamentul nu este indicat daca exista posibilitatea aparitiei unor complicatii in urma terapiei, sau daca rata de succes este foarte scazuta.

Procedura retratamentului endodontic:
Pentru efectuarea acestei terapii este necesara anestezia locala si izolarea campului operator cu diga. Tratamentul se poate desfasura pe parcursul a 1 – 3 sedinte, in functie de fiecare caz.
•  Indepartarea restaurarii coronare.
•  Identificarea si eliminarea cauzelor esuarii tratamentului endodontic initial.
•  Realizarea tratamentului endodontic adecvat patologiei existente.
•  Restaurarea coronara directa sau indirecta.
•  Monitorizarea pacientului pe o perioada de 2 – 4 ani dupa tratament.

Alternativele retratamentului endodontic sunt procedurile endodontice chirurgicale, cu sau fara retratament. Alta optiune este extractia dintelui afectat si inlocuirea acestuia cu un implant sau o punte. 

Extirpare vitala 

Extirparea vitala sau pulpectomia este procedura endodontica chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara infectata – tratament mecanic. Procedura se realizeaza in special pentru dintii de lapte si reprezinta un prim pas in tratamentul endodontic sau in procedurile de apexificare.

Pulpectomia poate fi realizata si ca interventie de urgenta, atunci cand pacientul are dureri foarte mari, insa indiferent de situatie va trebui urmata de obturatia canalelor radiculare. Exceptie sunt cazurile de extirpare in pulpita purulenta sau pulpita cronica, fie nu se reuseste oprirea sangerarii pe canal.

Indicatii pentru pulpectomie – extirpare vitala
• esecul pulpotomiei la dintii permanenti adulti;
• pulpite ireversibile cu durere, la dinti permanenti tineri;
• dinti ce pot fi restaurati;
• pacient sanatos, cooperant.

Contraindicatii pentru pulpectomie – extirpare vitala
• dinti ce nu pot fi restaurati;
• pacient necooperant;
• pierderea de tesut osos este prea mare.

Procedura de extirpare vitala sau pulpectomie incepe cu anestezia locala si izolarea campului operator cu diga. Dupa ce pacientul este amortit, medicul va crea o cale de acces in coroana dintelui spre camera pulpara, indepartand materialele restaurative vechi sau tesutul dentar.

Dupa reperarea canalelor radiculare se indeparteaza tesutul pulpar infectat sau mort, cu ajutorul acelor endodontice. Tratamentul mecanic se efectueaza cu blandete si asociat cu irigatii antiseptice (ser fiziologic, apa distilata sau apa salina) pentru a evita liminarea excesiva de dentina si patrunderea acelor endodontice dincolo de apex. Apoi va opri sangerarea.

Tratamentul se incheie cu obturarea canalelor cu un material biocompatibil, care previne reinfectarea, precum si diverse proceduri de reconstructie coronare, dupa caz. Succesul procedurii de extirpare vitala se reflecta in disparitia durerii sau a mobilitatii dintelui, iar la copii continuarea cresterii radacinii si inchiderea apexului.

Pulpectomia partiala presupune indepartarea pulpei coronare si a unei parti din pulpa radiculara, pastrandu-se un segment viu de 6 – 8 mm in varful radacinii. Canalele eliberate se obtureaza cu substante biostimulatoare cu hidroxid de calciu si cu o obturatie provizorie, apoi, dupa inchiderea apexului, se reintervine cu o pulpectomie totala si cu obturatia de canal definitiva.

Singura alternativa la procedura de pulpectomie este extractia dentara, insa locul ramas liber va produce migrarea dintilor adiacenti. Optiunile de inlocuire a dintilor lipsa – implant dentar sau punte dentara – sunt fie mult mai costisitoare, fie necesita sacrificarea dintilor alaturati sanatosi.

Tratament necroza si gangrena pulpara 

Gangrena pulpara reprezinta infectarea si descompunerea pulpei sub influenta bacteriilor de putrefactie, iar necroza pulpara reprezinta mortificarea pulpei in conditia absentei germenilor patogeni, sub actiunea unor agenti fizico-chimici agresivi. In aceste cazuri simptomele sunt aproape absente, tocmai din acest motiv existand pericolul agravarii afectiunii.

Necroza pulpei apare in momentul in care este intrerupt aportul sanguin si poate fi favorizata de unele afectiuni precum hipertensiune arteriala, diabet zaharat, viroze, ateroscleroza, insuficienta renala sau tromboze arteriale, precum si de factori externi: traumatisme dentare sau procedee stomatologice de inducere chimica a necrozei pulpare – aplicarea locala a medicamentelor.
Un dinte cu pulpa necrozata isi poate modifica culoarea, capata un aspect mat si nu prezinta sensibilitate la factorii excitanti externi. Examenul bacteriologic este negativ. Necroza poate evolua spre fractura dintelui sau gangrena – infectare cu agenti patogeni, si din acest motiv este tratata la fel ca o gangrena.

Gangrena pulpara poate aparea in urma unui abces sau a unei carii netratate, ori ca o complicatie a necrozei si poate afecta pulpa dentara in intregime sau doar o parte a acesteia. Dintele cu gangrena simpla nu prezinta simptome evidente, doar posibil leziuni carioase profunde, discromie sau lipsa sensibilitatii. Evolutia bolii duce la fracturarea dintelui. In momentul in care infectia avanseaza spre varful radacinii se transforma in gangrena complicata – parodontita apicala acuta – si poate afecta chiar intregul organism.
Gangrena complicata se manifesta prin sensibilitate la presiune, evidentiere radiografica a infectiei si eventual miros fetid emanat de dintele cariat. Examenul bacteriologic este pozitiv.

Tratamentul necrozei si gangrenei pulpare

Acesta consta in indepartarea pulpei necrozate sau infectate si controlarea infectiei prin tratament mecanic si medicamentos, incheindu-se cu obturarea canalelor radiculare si reconstructia coronara. Curatarea si dezinfectarea canalelor radiculare se realizeaza pe parcursul a 2 – 6 sedinte de tratament.

Pacientii copii sau tineri au dintii cu camera pulpara mult mai mare si foramenul apical este deschis; din acest motiv, inainte de obturarea definitiva a canalelor se va realiza o obturatie provizorie cu hidroxid de calciu, pentru a obtine cresterea radacinii si inchiderea foramenului apical – procedeu numit apexificare.

Apexificarea este un tratament de durata, ce necesita controale clinice si radiologice la intervale regulate de timp – prima data la 1 luna, apoi din 3 in 3 luni, pana cand se ajunge la rezultatul dorit. In acest timp dintele va fi obturat temporar. Cresterea radacinii si inchiderea apexului sunt promovate mai mult de indepartarea corecta a infectiei, decat de aplicarea hidroxidului de calciu.

• Eliminarea tesutului pulpar necrozat si infectat.
In cazul gangrenei complicate cu parodontita apicala acuta se efectueaza un tratament stomatologic de urgenta: drenajul endodontic pentru a elimina secretiile periapicale. Se creeaza accesul la camera pulpara indepartand obturatiile vechi sau leziunile carioase si tesutul dentar coronar.
Dupa indepartarea pulpei de la nivelul coroanei se efectueaza spalaturi antiseptice si se trece la extirparea pulpei din canale, cu ajutorul acelor endodontice. Se menajeaza tesuturile pulpare inca vii si parodontiul apical.
Se iriga canalele cu solutii saline, apa oxigenata sau hipoclorit de sodiu si se lasa camera pulpara deschisa timp de 24 – 48 de ore, protejand cavitatea cu o obturatie temporara.

• Tratamentul mecanic si medicamentos.
Tratamentul mecanic consta in desprinderea pulpei si a dentinei alterate de pe peretii canalului. Largirea canalelor se face doar la pacientii adulti, deoarece la tineri canalele sunt deja mari. Medicul trebuie sa aiba grija sa nu lezeze tesuturile apicale si periapicale vii, si totodata sa alterneze tratamentul mecanic cu irigatiile antiseptice neiritante.
Tratamentul medicamentos consta in uscarea canalelor si obturarea provizorie cu pasta de hidroxid de calciu.

La sedinta /sedintele urmatoare, la pacientii adulti se verifica lipsa infectiei, iar la pacientii tineri se verifica apxogeneza si apexificarea. Ultimul pas al tratamentului necrozei si gangrenei pulpare consta in obturarea definitiva a canalelor radiculare si refacerea coroanei dintelui cu obturatie sau coroana. Dupa tratament sunt necesare controale clinice si radiologice periodice, pentru a urmari evolutia dintelui tratat endodontic.

Drenaj endodontic 

Drenajul endodontic este o interventie de urgenta in cazul parodontitei apicale acute si reprezinta eliminarea secretiilor purulente, a resturilor pulpare si a dentinei alterate din canalele radiculare, cu ajutorul acelor de endodontie. Procedura dureaza aproximativ 20 de minute.

Parodontita apicala acuta reprezinta infectia acuta, seroasa sau purulenta a spatiului periapical, datorita invaziei microbiene de la nivelul pulpei dentare.

Drenajul endodontic este indicat atunci cand se doreste conservarea dintelui, iar canalele sunt permeabile. In momentul in care infectia a depasit apexul si a aparul inflamatia periosoasa, drenajul nu mai poate fi realizat pe cale endodontica.

Alternativele drenajului endodontic sunt osteotomia transmaxilara si extractia dintelui. Prima varianta este o interventie chirurgicala prin care se creeaza o deschidere prin gingiesi os, la nivelul apexului, pentrua evacua colectia purulenta periapicala.

Atat drenajul endodontic, cat si osteotomia transmaxilara, sunt masuri de urgenta, ceea ce inseamna ca au caracter temporar. Aceste proceduri trebuie sa fie urmate fie de terapia endodontica, fie de extractia dintelui.

Nu este recomandata lasarea dintelui deschis, fara sigilant. Dupa realizarea drenajului endodontic si controlarea sursei de infectie, se recomanda medicatia antimicrobiana intracanalara si inchiderea dintelui cu obturatie coronara. 

Obturatie de canal retrograda

Obturatia de canal retrograda este o procedura endodontica prin care se realizeaza obturatia varfului radacinii unui dinte, interventia realizandu-se in cadrul rezectiei apicale si a chiuretajului periapical.

Obiectivul obturatiei de canal retrograda este sigilarea ermetica intre parodontiu si foramenul apical.

Materialele utilizate la obturarea apexului trebuie sa fie suficient de radioopace pentru a se distinge de structurile anatomice alaturate si totodata trebuie sa fie biocompatibile. Aceste materiale trebuie sa previna scurgerile de microorganisme in tesuturile periradiculare, trebuie sa fie non-toxice si non-carcinogene. Sigilarea nu trebuie sa fie afectata de mediul umed.

De-a lungul istoriei stomatologiei au fost utilizat eo serie de materiale pentru obturatii de canal retrograde: metale, cimenturi, ionomeri de sticla, rasini compozite, gutaperca, sau chiar acizi citrici, fosfat de calciu, teflon. Materialul ales trebuie sa fie evaluat din punct de vedere biologic si clinic. Desi s-a constatat ca niciunul dintre aceste materiale nu intreuneste toate conditiile, potrivit studiilor, cimenturile MTA (mineral trioxid agregat) si EBA (acetat de etilen-glicol-monobutil-eter) sunt superioare celorlalte materiale de obturatie de canal retrograda.

Coafaj direct

Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera – panseaza pulpa dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta procedura conservatoare este implementata in cazul cariilor profunde, cu camera pulpara deschisa si are scopul de a pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere pulpa.

Materialul de electie in coafajul direct este hidroxidul de calciu. Acesta promoveaza vindecarea si repararea leziunilor, obtinand formarea dentinei deasupra expunerii pulpare in 75 – 90 zile.

Coafajul direct este o procedura endodontica eficienta in urmatoarele cazuri:
•  dinti cu un prognostic pozitiv;
•  pacienti tineri si sanatosi (prognosticul cel mai favorabil il au dintii aflati in dezvoltare);
•  lipsa simptomelor preexistente;
•  expunerea pulpara are dimensiuni mici, este curata si fara leziuni carioase;
•  raspunsul pulpei la stimuli este bun;
•  expunere pulpara accidentala din cursul tratamentului cariei – in acest caz nu conteaza dimensiunile expunerii;
•  hemoragia pulpara nu are intensitate mare.

Daca aceste conditii nu sunt intrunite, sau coafajul pulpar nu este eficient, se trece la efectuarea tratamentului endodontic – obturatie radiculara. Indiciile nereusitei tratamentului sunt simptomele pulpitei – durere sau ale necrozei pulpei.

Expunerea pulpara poate sa apara accidental, atunci cand, dupa ce indeparteaza tesutul carios, medicul prepara cavitatea pentru a retine obturatia. Daca expunerea este mica si nu sunt dureri anterioare, prognosticul este favorabil. Un alt caz de expunere pulpara este atunci cand caria se extinde pana la pulpa, nervul fiind expus in timpul eliminarii tesuturilor carioase. De obicei expunerea este mare si pulpa este deja inflamata, caz in care prognosticul este nefavorabil. De asemenea, coafajul direct este contraindicat pentru dintii de lapte.

Procedura de coafaj pulpar direct: hidroxid de calciu si demineralizare totala (total etch)

Tehnica hidroxidului de calciu – Dupa izolarea si antiseptizarea dintelui incepe prepararea cavitatii si toaleta acesteia. Oprirea sangerarii este obligatorie. Imediat peste tesutul pulpar expus se aplica hidroxid de calciu, apoi o obturatie de baza si una provizorie. Obturatia definitiva se poate realiza peste 3 luni si numai daca nu sunt simptome de inflamare a pulpei.

Tehnica total etch – Dupa oprirea sangerarii se aplica pe expunerea pulpara o pasta cu hidroxid de calciu care nu se intareste si se continua cu preparatia cavitatii. Se continua cu gravarea acida a smaltului si a dentinei, urmata de bonding – aplicarea adezivului peste expunere, pentru a preveni contactul cu materialul de obturatie. Urmeaza o obturatie de baza si una provizorie.

In cazul unei fracturi se spala plaga si pulpa cu ser fiziologic, se usuca si se aplica hidroxidul de calciu. In aceeasi sedinta, se realizeaza apoi obturatia de baza si obturatia definitiva. Controalele postoperatoare au loc la 3, 6 si 9 luni.

Coafaj indirect

Coafajul indirect este o procedura endodontica utilizata in cazul cariilor profunde, in care eliminarea tesuturilor carioase ar duce la expunerea camerei pulpare. In loc sa elimine intreg tesutul afectat, medicul plaseaza in cavitate agenti de coafare si o obturatie temporara. Tratamentul are rolul de a proteja pulpa de agentii exteriori si de a stimula formarea de dentina noua.

Coafajul indirect se realizeaza conditiile in care nu exista dovezi clinice de degenerare pulpara sau patologie periapicala. Materialul cel mai folosit in coafajul pulpar este hidroxidul de calciu. In cazul in care procedura nu este eficienta, se trece la efectuarea tratamentului endodontic.

Procedura de coafaj indirect

La prima sedinta se izoleaza campul operator, apoi se indeparteaza tesuturile carioase pana in apropirea de camerei pulpare. Medicul stomatolog elimina dentina infectata in totalitate, dar lasa stratul de dentina care este afectata de carie intr-o masura mai mica. Se aplica pe planseul cavitatii hidroxid de calciu, apoi se aplica o obturatie provizorie, care va ramane pe o perioada de 3 luni.

La a doua sedinta se izoleaza dintele si se dezobtureaza, apoi se evalueaza starea dentinei si vitalitatea pulpei. Daca nu a avut loc remineralizarea dentinei, se repeta manopera de coafaj indirect, insa daca se constata ca dentina s-a reintarit, se continua cu prepararea cavitatii, tratamentul adecvat al dentinei expuse si realizarea obturatiei definitive.

Comments are closed