Chirurgia dento-alveolara

      Permite rezolvarea unor probleme complicate ce au ca punct de plecare sistemul dento-maxilar: granuloame apicale, chisturi maxilare, molarii de minte inclusi sau semiinclusi, caninii inclusi, extractii dentare dificile, abcese periosoase cu punct de plecare dentar, tratament chirurgical protetic, tumori benigne, chirurgia parodontala, augumentari osoase, sinus lift, etc.

Chirurgia dento-alveolaraChirurgia dento-alveolara–  cuprinde interventii realizate in mod curent intr-o clinica stomatologica, sub anestezie loco-regionala. In aceasta categorie putem regasi:

        EXTRACTIA DENTARA (simpla) – prin care se extrage un dinte bolnav, ce nu mai poate fi tratat prin nicio metoda conservatoare.

         EXTRACTIA DENTARA CHIRURGICALA – este o procedura realizata de catre medicul specialist in chirurgie oro-maxilo-faciala si reprezinta indepartarea dintilor neerupti sau erupti partial, a dintilor erupti care sunt fragili sau au anatomie anormala, precum si a bucatilor dentare ramase blocate sub linia gingivala. Extractia dentara chirurgicala include incizia gingiei si crearea unui lambou, posibil si sectionarea si indepartarea unei bucati de os, pentru a avea acces la dinte. Cateodata este necesar ca dintele sa fie sectionat in mai multe fragmente, pentru a putea fi indepartat.

Dupa extractia, unui dinte, in locul ramas se va forma un cheag de sange care va ajuta la vindecarea osului si a gingiei. Pentru a opri sangerarea, a preveni infectia si a proteja acest cheag, peste rana se vor aplica comprese care se indeparteaza in maxim 1 ora de la extractie. De asemenea trebuie urmate cu strictete indicatiile post extractionale indicate de catre medicul chirurg.

                               INCIZIE SI DRENAJ SI ABCES DENTAR  –  abcesul dentar reprezinta o infectie acuta ce se manifesta prin acumularea de puroi in tesuturile moi ale cavitatii bucale, afectiunea necesitand tratament de urgenta. Interventia consta in incizia abcesului si drenarea colectiei infectate. Simptomele abcesului sunt durere pulsatila, tumefactie si congestie, jena la masticatie, plus stare generala proasta, cu febra si insomnie.

Incizia si drenajul este tratamentul standard al abcesului dentar si urmareste cateva aspecte importante:

– Scopul interventiei este eliminarea infectiei, pastrarea dintelui si preventia complicatiilor.

– In cazul abceselor extraorale incizia va realiza un drenaj gravitational.

– Interventia se realizeaza chiar daca exista indoieli – daca drenajul nu va fi productiv, incizia va lasa loc pentru drenarea unei eventuale colectii purulente post-interventie.

– Drenurile si lamele de cauciuc utilizate pentru continuarea drenajului trebuie sa fie securizate, pentru a nu cadea. Totoata, acestea sunt indepartate doar in momentul in care colectia de puroi este eliminata complet.

– Inciziile trebuie sa fie realizate astfel incat sa evite lezarea structurilor anatomice importante (nervi, vene, etc.).

– Anestezia locala se infiltreaza in jurul abcesului si nu in zona infectata

REZECTIE APICALA

Este o metoda chirugicala ce consta în extirparea apexului dentar împreuna cu tesutul osos înconjurator infectat, fiind precedata sau nu de tratamentul endodontic corect si de obturatia perfecta a canalului.

Indicatiile rezectiei apicale se pot grupa în mai multe categorii:

  • Probleme anatomice ce împiedica curatarea si obturarea corecta a canalului
  • Probleme ce tin de restaurarea protetica a dintilor implicati
  • Fracturi orizontale ale radacinii cu necroza apicala
  • Obstacole pe lungimea canalului radicular care nu pot fi depasite prin tratament endodontic
  • Leziuni periapicale mari care nu se mai rezolva prin tratament de canal.
  • Contraindicatii pentru rezectia apicala                              
    • dinti fara valoare protetica;
    • dinti cu implantare compromisa;
    • leziuni periapicale ce depasest treimea apicala a dintelui;
    • fractura verticala de radacina;
    • pacienti cu contraindicatie pentru interventie.

CHIURETAJ PERIAPICAL  – este procedura chirurgicala endodontica prin care se indeparteaza tesutul infectat din regiunea periapicala (in jurul varfului radacinii dintelui), fara a realiza rezectia apicala. Interventia se realizeaza prin incizia tesutului gingival si a osului.

Indicatiile pentru chiuretajul periapical sunt:

  • infectie locala persistenta, dupa tratamentul endodontic;
  • patrunderea materialului de obturatie sau a medicatiei intracanalare in spatiul din jurul apexului;
  • blocarea unui fragment de instrument in canalul radicular;
  • obstructie produsa de calcifierea canalului radicular;
  • radacini curbate, ce impiedica accesul spre apex;
  • canale neobturate sau nedrenate.

  SINUS LIFT

Sinusul maxilar este o cavitate inclavata la nivelul osului maxilar, fiind situat in lateral de fosele nazale deasupra radacinilor premolarilor si molarilor superiori. Nu de putine ori sinusul maxilar poate avea raporturi stranse cu apexul (varful radacinii) acestor dinti prin intermediul membranei care il protejeaza.

Dimensiunile sinusului maxilar precum si raporturile pe care le are cu structurile anatomice invecinate difera de la o persoana la alta si variaza in functie de varsta: la copil are dimensiuni mai mici, iar pe masura ce avansam in varsta se pneumatizeaza (capata dimensiuni mai ample si coboara.

Prin intermediul ostiumului (orificiu localizat la nivelul meatului mijlociu) se realizeaza comunicarea sinusului cu cavitatea nazala, fapt ce permite drenajul eventualelor secretii si a mucusului acumulat la acest nivel.

Sinusul maxilar are multiple functii in organism si printre cele mai importante ar fi urmatoarele:

  • participa la procesul de respiratie, curatand, umidificand si incalzind aerul inspirat din exterior;
  • contribuie la echilibrarea presiunii create in cavitatea nazala;
  • participa la apararea imuna a cailor aeriene superioare;
  • contribuie la dezvoltarea intregului sistem facial;
  • asigura protectie impotriva traumatismelor ce pot sa apara la nivelul etajului mijlociu al fetei;

Nu de putine ori in cursul interventiilor de chirurgie implantologica suntem nevoiti sa recurgem la proceduri de aditie osoasa care intereseaza sinusul maxilar. Cum am aratat mai devreme, odata cu trecerea anilor si avansarea in varsta, structura si dimensiunile sinusului maxilar se modifica si ne putem gasi in situatia in care nu avem suficient volum osos in plan vertical pentru a putea insera implanturi la acest nivel.

Aditia osoasa la nivelul sinusului maxilar, denumita si Sinus Lifting poate fi de 2 tipuri:

  1. cu acces direct la nivelul osului alveolar, exact prin locul unde urmeaza a fi introduse ulterior implanturile;
  2. cu acces extern, lateral: abordul este lateral si superior de varfurile radacinilor molarilor sau premolarilor superiori.

Primul tip de interventie este minim invaziva, find primita mai bine de catre pacient si se poate realiza sub anestezie locala fara niciun fel de complicatii. Procedura permite ridicarea membranei sinusului maxilar cu ajutorul instrumentarului special pentru un numar variabil de 2-3 mm, permitand inserarea implanturilor in aceeasi sedinta. Concomitent se poate introduce sau nu pe aceasta cale si o cantitate mica de os sintetic. Perioada de vindecare necesara integrarii implanturilor este de 4-5 luni, pentru acest tip de interventie.

A 2 -lea tip de interventie este ceva mai complicat si se realizeaza atunci cand dimensiunile sinusului sunt cu adevarat mari iar volumul osos ramas la acest nivel este extrem de redus. Accesul se face prin lateral, creand o fereastra osoasa. Prin aceasta se patrunde la nivelul sinusului, se ridica membrana , moment in care se pot insera sau nu implanturile in aceeasi sedinta, se aplica osul sintetic impreuna cu o membrana de protectie din colagen.

In cadrul celei de-a 2 a proceduri se va opta pentru aplicarea sau nu a implanturilor concomitent cu interventia de aditie osoasa in functie de cantitatea, tipul si calitatea osului prezent la acest nivel. Perioada de vindecare si integrare osoasa necesara in acest tip de procedura este de 8 luni.

Interventia fiind una minutioasa, mai complexa si de lunga durata poate fi realizata deasemenea numai cu anestezie locala, dar in cazul pacientilor cu fobie de dentist sau foarte anxiosi se recomanda sedarea intravenoasa.

Nu in ultimul rand, pentru a putea realiza aceasta procedura de regenerare osoasa pacientul trebuie sa faca o serie de analize si sa existe conditii anatomice locale care permit efectuarea acestei proceduri.

Printre principalele contraindicatii am putea enumera:

  • inflamatii ale mucoasei sinusului cu prezenta sinuzitei maxilare;
  • abcese sau supuratii in regiunea fetei;
  • boala de focar;
  • nevralgii faciale;
  • carcinoame prezente la acest nivel;
  • infectii respiratorii;
  • osteite si osteomielite de os maxilar;

In cazul in care pacientul prezinta una dintre patologiile mentionate se impune tratarea acesteia in prealabil si numai dupa vindecare se poate opta pentru o procedura de aditie osoasa.

Este important sa diagnosticam corect si precoce orice tip de patologie prezenta la nivelul sinusului maxilar, altfel pot sa apara complicatii severe la nivelul regiunii faciale.

In ceea ce priveste inserarea implanturilor si posibilitatea unei regenerari la acest nivel, hotararea se poate lua numai dupa un consult chirurgical de specialitate si in urma analizei amanuntite a investigatiilor imagistice (radiografie panoramica si computer tomograf).

REMODELAREA GINGIVALA

Gingivectomia este o procedura sigura si cu rezultate predictibile care are ca scop indepartarea tesutului gingival in exces pentru a imbunatati aspectul unui zambet. Primul pas in gingivectomie sau remodelarea gingivala este sa ne asiguram ca toate zonele implicate sunt perfect anesteziate. Dupa aceasta se practica o mica incizie si se indeparteaza tesutul gingival in exces.

Gingivoplastia este procedeul prin care remodelam si reconturam chirurgical tesutul gingival in scopuri cosmetice, fiziologice sau functionale. Gingivoplastia este remodelarea chirurgicala a suprafetelor exterioare ale gingiei si este practicata de obicei in combinatie cu gingivectomia. Foarte multi pacienti au un zambet “gingival” care poate fi determinat de tesutul gingival crescut in mod excesiv. Acest tesut crescut in exces poate fi in cele mai multe cazuri indepartat pentru a dezvalui zambetul stralucitor pe care il ascunde.Dupa practicarea gingivectomiei , prin gingivoplastie se subtiaza tesutul gingival ramas astfel incat dupa vindecare gingiile sa aiba un aspect natural si placut.

Acest lucru se face fie cu ajutorul electrocauterului sau pe calea chirurgicala clasica. Electrocauterul foloseste curent electric pentru a remodela tesuturile gingivale in acelasi timp cu oprirea sangerarii.

Pare unul si acelasi lucru. Care este totusi diferenta dintre gingivectomie si gingivoplastie?

Gingivoplastia corecteaza tesutul gingival gros si modelat inestetic ramas dupa gingivectomie. In mod natural si estetic tesutul gingival se subtiaza pe masura ce intra in contact cu dintele. Cele doua proceduri chirurgicale sunt aproape intotdeauna folosite in acelasi timp. Aceste proceduri pot fi de asemenea utilizate pentru a remodela gingiile cu iregularitati si care creaza un zambet inestetic.

CHIRURGIA PARODONTALA

Bolile parodontale (parodontoza) sunt afectiuni ale gingiei si osului alveolar precum si ale ligamentelor ce sustin dintele in alveola. Ele sunt cauzate in principal de placa bacteriana care determina inflamatia parodontiului marginal. In faza incipienta, afectiunea parodontala poarta numele de gingivita si este reversibila prin tratament adecvat si mentinerea unei igiene riguroase. Netratata, gingivita poate duce la parodontopatie (parodontoza)si in final la pierderea dintilor de pe arcada.

 Chiuretajul gingival şi subgingival

Boala parodontala este una dintre cele mai periculoase afectiuni ale danturii, mai ales pentru faptul ca NU DOARE! De cele mai multe ori, dintii nu sunt afectati deloc, ci numai suportul lor – gingia si osul.

Semnul incipient al bolii parodontale este sangerarea gingivala – la periaj, masticatie, sau chiar spontan. Prezen-tarea la medicul parodontolog inca din acest stadiu preintampina evolutia afectiunii. O simpla igienizare ar putea rezolva problema la acest moment.

Daca boala avanseaza, sangerarile si inflamatia gingivala se intensifica, poate apare un miros neplacut, gingiile capata culoarea rosu-violaceu, suportul osos scade si dintii incep chiar sa se miste.

Tratamentul devine mai complex. Igienizarea temeinica este numai primul pas. Pacientului I se prescrie un trata-ment antimicrobian individualizat, si va reveni la medicul parodontolog o saptamana mai tarziu, pentru a evalua gradul de distructie osoasa prezenta (dupa scaderea inflamatiei post – igienizare). Aceste masuratori parodonta-le se inregistreaza si ele vor reprezenta punctul de plecare pentru tratamentul ulterior.

Urmeaza curatarea in profunzime a tesuturilor de suport, afectate de boala parodontala. Aceasta procedura poarta denumirea de chiuretaj subgingival. Acesta este de doua feluri:

Chiuretaj subgingival in camp inchis: nu presupune utilizarea bisturiului, gingia va fi usor indepartata cu in-strumentarul specific folosit – chiuretele parodontale. Se indeparteaza tartrul aderent de suprafata dintelui, sub-stanta dentara infectata de bacteriile existente, precum si tesuturile epiteliale inflamate. Aceste manopere vor cauza sangerarea, care se va opri odata cu indepartarea intregului continut infectat al pungilor parodontale. Aceasta curatare in camp inchis se practica atunci cand adancimea defectelor este redusa sau ca o verificare a reactivitatii pacientului la tratamentul parodontal (ne da o idee referitoare la virulenta germenilor si gravitatea afectiunii).

Chiuretajul subgingival in camp deschis se foloseste in cazul pungilor parodontale de adancimi mari, cu un continut mai mare de resturi infectate; ofera o vizibilitate mai buna medicului, necesara in cazul defectelor mai profunde. In acest caz, papilele interdentare se incizeaza, iar gingia va fi taiata de la margine pana la os sau radacina dintelui, pentru a indeparta cu usurinta cantitatea mare de tesut epitelial inflamat si infectat existent din pungi. Suprafetele radiculare se curata de tartru si de tesut dentar infectat, ca si la chiuretajul in camp inchis. Gingia se sutureaza (coase) ulterior, sigiland astfel spatiul curatat si permitand o buna vindecare.

In cazul bolii parodontale, microbii distrug nu numai osul, ci si ligamentul parodontal care leaga dintele de os. Realizand chiuretajul subgingival, medicul parodontolog va indeparta continutul infectat din pungile parodontale, va netezi suprafata radacinilor. Astfel se vor putea forma ligamente noi intre os si dinti curatati si gingia se va atasa din nou de dinte, permitand vindecarea.

In functie de gravitatea afectiunii, medicul va prescrie un tratament antibiotic pe cale generala, concomitent cu realizarea chiuretajelor, pentru a creste eficienta tratamentului. De cele mai multe ori, dupa chiuretaj pacientii nu au dureri sau disconfort si isi pot relua obiceiurile alimentare si de igiena imediat dupa terminarea tratamentului (si incetarea efectului anesteziei). Doar atunci cand exista pungi parodontale foarte adanci, este posibil sa aibe o usoara jena dureroasa, care dispare odata cu administrarea de antiinflamatorii.

Dupa realizarea interventiei, gingia va lua conturul dintelui si osului subiacent, si este foarte posibil sa existe retractii gingivale reduse sau moderate in cazul pungilor mari (odata eliminat tesutul infectat care sustinea gingia, aceasta se va reaseza pe os si dinte curate). La doua luni de la curatarea profunda (chiuretajul subgingival), pacientul trebuie sa vina la control, pentru reeval-uarea statusului sau parodontal. Noile masuratori parodontale pot arata vindecarea/indepartarea microbilor si suprimarea proceselor inflamatorii; in acest caz, este necesar ca pacientul sa intretina o igiena impecabila, si sa vina la control din 3 in 3 luni in primul an, dupa care va veni la intervale considerate potrivite de catre medicul specialist. De asemenea, este posibil ca anumite pungi parodontale sa nu fi raspuns tratamentului si adancimea lor sa nu se fi redus suficient. Atunci va fi nevoie de o noua interventie chirugicala, cu posibile aditii sau remod-elari osoase.

Este ideal ca pacientul ca caute sfatul medicului specialist inca de la primele simptome ale afectiunii. Astfel, tratamentul va fi scurt si preventiv. Din fericire, acum exista solutii pentru boala parodontala aflata si in situatii avansate, insa cu cat mai tarziu identificata, cu atat mai complex va si tratamentul.

Premolarizarea

Reprezintă o metodă terapeutică ce constă în secţionarea porţiunii corono-radiculare afectate a unui molar mandibular, cu păstrarea rădăcinii sănătoase, care va primi tratament endodontic adecvat. Porţiunea din molar care va fi păstrată pe loc( o rădăcină şi jumătate din coroană) va avea aspectul unui premolar, de unde şi denumirea intervenţiei de premolarizare. Aceasta este, de fapt, o amputaţie radiculară efectuată molarilor mandibulari.

Premolarizarea se indică atunci când tratamentele endodontice au eşuat pe una sau mai multe rădăcini şi se constată că nu mai pot fi păstrate. Aceasta se întâmplă când infecţia din canalul radicular, gangrena, difuzează dincolo de apex (complicaţiile gangrenei pulpare) şi formează un chist, granulom periapical. Premergător intervenţiei, medicul stomatolog va evalua aspectul radiologic al dintelui pentru a obiectiva afectarea acestuia, a stabili calitatea osului şi dacă există indicaţie de amputaţie radiculară.

Care sunt indicaţiile premolarizării?

      • afectarea parodontală ce decurge cu retracţia ţesuturilor de susţinere ale dintelui şiexpunerea furcaţiei radiculare
      • imposibilitatea efectuării tratamentului endodontic pe unele canale curbe, de dimensiuni reduse etc.
      • eşecul tratamentului endodontic pe unul sau mai multe canale radiculare, cu complicaţii periapicale
      • carii radiculare sau carii la nivelul furcaţiei
      • fractura uneia sau mai multor rădăcini în timpul tratamentului endodontic, blocarea unor instrumente pe canal, cu obstruarea acestuia
      • retracţia osoasă periapicală pe unele rădăcini
      • pentru susţinerea unei lucrări protetice timp îndelungat

 Contraindicaţiile premolarizării sunt:

        • fuziunea radiculară, pentru că rădăcinile astfel conformate nu pot fi separate
        • atunci când nici o rădăcină nu poate fi tratată endodontic, din diverse motive, şi nu poate fi păstrată
        • resorbţia osoasă severă, fără suport suficient pentru rădăcina sănătoasă

 

Premolarizarea este o intervenţie de salvare parţială a unui dinte afectat, la care se recurge destul de rar, cel mai adesea pentru a reconstitui spaţiile edentate cu ajutorul unorproteze fixe, când e nevoie de un stâlp protetic distal( ultimul molar restant pe arcadă).

Comments are closed